minunea sf [At: MARIAN, O. I, 435 / Pl: ~ele / E: minune + -ea] 1-2 (Reg; șhp) Minune (2) (mică) Si: (rar) minunică (1-2), (reg) minuniță (1-2). 3 (Reg) Pasăre mai mică decât un porumbel, cu penele pestrițe, care trăiește în munți și care iese numai noaptea Si: (reg) minuniță, cucuvea (Aegolius funereus). 4 (Om; Trs) Privighetoare (Luscinia megarhynchos).