MISHUNÁ pers. 3 míshuna vb. I. Intranz. (Despre fiintze) A umbla de colo pana colo; a forfoti a viermui a se foi² a colcai a mishui. Cf. mishina.

mishuna [At: VLAHUTZA ap. TDRG / V: (reg) ~shina ~ni / Pzi: 3 mishuna / E: cf mishina] 1 (D. fiintze adunate laolalta in numar mare) A forfoti. 2 (D. o singura persoana) A umbla de colo pana colo.

MISHUNÁ pers. 3 míshuna vb. I. Intranz. (Despre fiintze) A se mishca in numar mare de colo pana colo; a forfoti a viermui a se foi² a colcai a mishui. Cf. mishina.

MISHUNÁ míshun vb. I. Intranz. A se mishca a circula in numar mare de colo pina colo; a forfoti a foi a viermui. Cite minuni vad ele noaptea in fundul apei unde mishuna raci. STANCU D. 205. Dar pe scoartza acestei tulpine mishuna toate gizele. C. PETRESCU C. V. 351. Lumea mishuna prin toate partzile cetatzii. CARAGIALE O. III 92. ◊ (Cu inversarea constructziei urmat de determinari introduse prin prep. «de») Micul peron... mishuna k niciodata de lume. C. PETRESCU A. 420. Codrii mishunau in acea vreme de fiare care nu mai sint. id. ib. 45. ♦ (Neobishnuit despre o singura persoana) A umbla adesea prin aceleashi locuri. Nu latzi vazut cum mishuna prin circiumi shi bacanii? DELAVRANCEA H. TUD. 14.

MISHUNÁ míshun vb. I. Intranz. A se mishca in numar mare de colo pana colo; a forfoti a viermui. Lat. *messionare (< messio „recolta”).

A MISHUNÁ pers. 3 míshuna intranz. 1) (despre multzimi de fiintze) A se mishca fara intrerupere grabit shi haotic; a forfoti; a roi; a foshni; a foi; a fojgai; a furnica; a viermui. 2) (despre insecte pasari etc.) A fi in numar mare. /cf. mishina

mishunà V. mishuì.

mishina v vz mishuna

mishuni v vz mishuna

2) míshun shi éz a á v. intr. (lat. *messionare a recolta [d. messio recoltare]; pv. meisonar fr. moissonner. Intiĭ s’a zis *meshún *mashun [cp. cu cashunez invershunez] apoĭ pin asimilarea vocalelor *mushun ĭar inf. meshiná [k leshina rushina tushina] apoĭ tot pin asimilare *mishiná de unde pin incrucishare cu primele forme mishuná. P. acc. cp. cu leshin. V. mishina). Vest. Foĭesc furnic: vermiĭ Jidaniĭ mishuna. SHi míshuĭ saŭ ĭésc. V. mushluĭesc.

mishuná (a ~) vb. ind. prez. 3 míshuna

mishuná vb. ind. prez. 3 sg. shi pl. míshuna

mishuna

mishun nare inf. s.

MISHUNÁ vb. v. forfoti.

MISHUNA vb. a se agita a colcai a (se) foi a forfoti a se framinta a furnica a mishui a roi a viermui (pop.) a bijbii (inv. shi reg.) a jimi (reg.) a fojgai a vishca (prin Transilv.) a shovirca (Olt.) a se varzui (Ban.) a vermeti (fam.) a se fitzii a se vinzoli. (Lumea ~ pe strazi.)