4 definiții pentru mișuire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
mișii v vz mișui
MIȘUÍ, pers. 3 míșuie, vb. IV. Intranz. (Rar) A mișuna. – Cf. mișuna.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
mișuí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. míșuie, imperf. 3 sg. mișuiá
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MIȘUÍ vb. v. forfoti.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: mișuire
mișuire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
mișuiverb
rar
-
- În capul lin aprins și fără odihnă mișuiesc noroade de gînduri răzvrătite. VLAHUȚĂ, N. 180. DLRLC
-
-
- Privirile-i alunecau pe poteca de argint trasă de soare, peste velința mării mișuită de colori. DELAVRANCEA, V. V. 166. DLRLC
-
etimologie:
- mișuna DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.