MESH¹ meshi s. m. (Mai ales la pl.) Un fel de cizmulitze fara toc facute din piele subtzire purtate mai demult peste ciorapi (shi in incaltzaminte); (azi regional) papuci de pisla. Batu din palme... shi se infatzishara doi slujitori cu meshi galbeni in picioare. SADOVEANU O. VII 20. Boierii cei mari se imbracau cu ceacshiri roshii cu meshi. GHICA S. 501. Incaltzat cu meshi shi papuci de saftian galben. FILIMON C. 55. ◊ Expr. Ai da (cuiva) meshii = ai da (cuiva) mina a cuteza. Sa se duca acolo nui da meshii caci_ nu shtia k ce dracovenie sa fie aia. ISPIRESCU E. 255. Insa pe unde il shtie Nui da meshii sa mai vie. PANN P. V. III 22. Al tzine pe cineva meshii = a fi in stare a putea. Ei shi dumneata ai vrea sa te arunci crezi k te tzin meshii? M. I. CARAGIALE C. 21.

MESH¹ meshi s. m. Un fel de cizmulitze din piele subtzire fara toc purtate altadata peste ciorapi (sub incaltzaminte); (astazi reg.) papuci de pasla. ◊ Expr. Ai da (cuiva) meshii sa... = a avea curaj sa... a cuteza. Al tzine pe cineva meshii = a fi in stare a putea. Tc. mest.

MESH ~i m. mai ales la pl. 1) inv. Incaltzaminte fara toc confectzionata din piele foarte fina purtata peste ciorapi sub incaltzamintea de strada. 2) rar Incaltzaminte de casa din pasla. /<turc. mest

mesh (orĭ mes?) shi (maĭ vechĭ mold.) mest m. (turc. mest de unde shi ngr. mésti alb. mesht sirb. mestva rut. mešty pol. meszty). Vechĭ. Pantofĭ de pele galbena suptzire care eraŭ cusutzĭ de ceacshirĭ. (Peste meshĭ se puneaŭ papuciĭ shi se intra in casa numaĭ in meshĭ): mesh de marochin (ChN. I 78). Azĭ. Pantofĭ de postav orĭ pisla (tirlicĭ sh. a.). Fig. Iron. SHĭa dat meshiĭ a murit: nuĭ da meshiĭ sa vie nuĭ da mina (nu indrazneshte) sa vie. Forma meshtĭ (pl.) in VR. 1922 9 354 356 shi 359 shi 1923 4 4. Forma mestiĭ (pl. nearticulat) presupune un sing. mestiŭ inexistent: n’aŭ fost avind mestiĭ la nadragĭ (Let. 2 182).

MESHI s. m. pl. (Inv. shi reg.) Incaltzaminte fara toc confectzionata din piele subtzire shi purtata in trecut de barbatzi peste ciorapi. ◊ Expr. (Fam.) A nui da (cuiva) meshii = a nui conveni (cuiva); a nu avea curaj a nu cuteza. Al tzine (pe cineva) meshii = a fi in stare a putea. Din tc. mest.

mesti¹ smp vz meshi¹

meshti² smp vz meshi¹

MESHI s. m. pl. Un fel de incaltzaminte fara toc confectzionata din piele subtzire shi purtata in trecut de barbatzi peste ciorapi. ◊ Expr. (Fam.) A nui da (cuiva) meshii = a nui conveni (cuiva); a nu avea curaj a nu cuteza. Al tzine (pe cineva) meshii = a fi in stare a putea. Din tc. mest.

meshi m. pl. 1. od. cismulitze de piele foarte fina cari veniau pana la glezne shi erau cusute de ceacshiri: inainte de a intra in casa vizitatorul ishi lasa papucii shi se prezenta numai in meshi: Banul incaltzat cu meshi shi papuci de saftian galben FIL.; de aci fig. a da meshii cuiva ai da mana a cuteza: pe undel shtie nui mai da meshii sa mai vie PANN; 2. azi pantofi tzaraneshti din bucatzi de postav. [Mold. mesti = turc. MEST: varianta meshi e o reducere din meshti].

!meshi (inv. reg.) s. m. pl. art. méshii

meshi s. m. pl. art. méshii

mesh (méshi) s. m. 1. Un fel de incaltzaminte purtata de turci in interiorul pantofilor. 2. Papuc. Var. mesht mestie. Mr. mestra pl. meshti. Tc. mest (Miklosich Türk. Elem. II 127; SHeineanu II 257; Loebel 63; Berneker II 39; Lokotsch 1459) cf. ngr. μέστι alb. mešt sb. cr. mȅštva rut. mešty pol. meszta.

a nui da (cuiva) meshii expr. a nui da conveni (cuiva).

al tzine (pe cineva) meshii expr. (pop.) a fi in stare a putea.