MESH¹ meshi s. m. (Mai ales la pl.) Un fel de cizmulitze fara toc facute din piele subtzire purtate mai demult peste ciorapi (shi in incaltzaminte); (azi regional) papuci de pisla. Batu din palme... shi se infatzishara doi slujitori cu meshi galbeni in picioare. SADOVEANU O. VII 20. Boierii cei mari se imbracau cu ceacshiri roshii cu meshi. GHICA S. 501. Incaltzat cu meshi shi papuci de saftian galben. FILIMON C. 55. ◊ Expr. Ai da (cuiva) meshii = ai da (cuiva) mina a cuteza. Sa se duca acolo nui da meshii caci_ nu shtia k ce dracovenie sa fie aia. ISPIRESCU E. 255. Insa pe unde il shtie Nui da meshii sa mai vie. PANN P. V. III 22. Al tzine pe cineva meshii = a fi in stare a putea. Ei shi dumneata ai vrea sa te arunci crezi k te tzin meshii? M. I. CARAGIALE C. 21.