MESHI s. m. pl. (Inv. shi reg.) Incaltzaminte fara toc confectzionata din piele subtzire shi purtata in trecut de barbatzi peste ciorapi. ◊ Expr. (Fam.) A nui da (cuiva) meshii = a nui conveni (cuiva); a nu avea curaj a nu cuteza. Al tzine (pe cineva) meshii = a fi in stare a putea. Din tc. mest.