MERCÚR s. n. Element chimic metal de culoare albaargintie cu luciu puternic lichid la temperatura obishnuita foarte dens shi mobil folosit in tehnica shi in medicina; hidrargir argintviu. Din fr. mercure germ. Merkur.

mercur sn [At: AMFILOHIE G. F. 138^v/4 / V: (inv) ~ie sf ~io ~iu ~ium / E: fr mercure ger Merkur lat mercurium it mercurio] 1 Metal cu luciu argintiu lichid la temperatura obishnuita shi foarte mobil Si: (pop) argintviu (inv) hidrargir. 2 (Inv; is) ~iu dulce Calomel.

MERCÚR s. n. Element chimic metal de culoare albaargintie cu luciu puternic lichid la temperatura obishnuita foarte dens shi mobil intrebuintzat in tehnica shi in medicina; hidrargir argintviu. Din fr. mercure germ. Merkur.

MERCÚR s. n. Metal de culoare argintie lichid la temperatura obishnuita foarte dens shi mobil intrebuintzat in tehnica la construirea unor aparate (termometre barometre etc.) shi in medicina sub forma de saruri etc.; (popular) argintviu. Coloana de mercur a termometrului mi sa parut cit turnul Eiffel. IBRAILEANU A. 180. ◊ (Poetic) Stropi neashteptatzi izbeau geamul shi curgeau dea lungui boabe de mercur. DUMITRIU B. E. 43. Varianta: (invechit) mercúriu (NEGRUZZI S. I 208) s. n.

MERCÚR s.n. Metal argintiu foarte dens shi mobil care se prezinta in stare lichida la temperatura normala; hidrargir; (pop.) argintviu. [< fr. mercure germ. Merkur].

MERCÚR s. n. metal argintiu foarte dens shi mobil care se prezinta in stare lichida la temperatura obishnuita; hidrargir; argintviu. (< fr. mercure germ. Merkur)

MERCÚR n. Metal de culoare albargintie lichid (la temperatura obishnuita) foarte dens shi mobil cu diverse intrebuintzari in tehnica shi in medicina; hidrargir. /<fr. mercure germ. Merkur

*mercúr n. (lat. Mercurius numele zeuluĭ comerciuluĭ d. merx marfa). Chim. Idrargir un metal mono shi bivalent alb k argintu lichid p. care iĭ shi zice poporu argint viŭ. Ingheatza la 40° are o densitate de 13596 la 0° shi o greutate atomica de 199.8. La +360° ferbe dind vaporĭ veninoshĭ. Se gaseshte in Spania Austria California de ordinar in stare de sulfura numita shi cinabru. Se intrebuintzeaza la facerea aparatelor de fizica termometrelor barometrelor la pus pe dosu oglinzilor shi maĭ ales la scoaterea auruluĭ shi argintuluĭ cu care se aliaza ushor formind amalgame. Se intrebuintzeaza shi in medicina. Dar toate sarile luĭ is toxice shi absorbirea lor produce de multe orĭ o intoxicare particulara numita idrargirizm.

mercurio sn vz mercur

mercuriu sn vz mercur

mercurium sn vz mercur corectata

MERCÚRIU s. n. V. mercur.

MERCÚRIU s. n. v. mercur.

mercuriu n. argint viu. [Identic cu numele zeului Mercuriu: metal sprinten k mesagerul zeilor].

mercúr s. n.; simb. Hg

mercúr s. n. simb. Hg

MERCÚR s. (CHIM.) hidrargir (pop.) argintviu.

MERCUR s. (CHIM.) hidrargir (pop.) argintviu.

MERCÚR (< fr. germ. {i}; {s} lat. Mercurius „Mercur”) s. n. Element chimic (Hg; nr. at. 80 m. at. 20059 gr. sp. 1359 p. t. 3887°C p. f. 35658°C); este un metal lichid (cel mai greu lichid) de culoare albaargintie cu luciu puternic destul de volatil care se gaseshte in natura sub forma de sulfura (cinabru) shi mai rar in stare nativa. In combinatzii functzioneaza mono shi bivalent; cu unele metale formeaza aliaje numite amalgame. Se intrebuintzeaza la fabricarea unor aparate din fizica (termometre barometre sh.a.) la extragerea aurului shi argintului in medicina etc. M. shi unii compushi ai sai sunt toxici. Este cunoscut din Antichitate. Sin. hidrargir; (pop.) argintviu.

Hg simbol chimic pentru mercur (hidrargir). 1 mm Hg = 1333 Pa.