MERCÚR s. n. Metal de culoare argintie lichid la temperatura obishnuita foarte dens shi mobil intrebuintzat in tehnica la construirea unor aparate (termometre barometre etc.) shi in medicina sub forma de saruri etc.; (popular) argintviu. Coloana de mercur a termometrului mi sa parut cit turnul Eiffel. IBRAILEANU A. 180. ◊ (Poetic) Stropi neashteptatzi izbeau geamul shi curgeau dea lungui boabe de mercur. DUMITRIU B. E. 43. Varianta: (invechit) mercúriu (NEGRUZZI S. I 208) s. n.