MERCÚR (< fr. germ. {i}; {s} lat. Mercurius „Mercur”) s. n. Element chimic (Hg; nr. at. 80 m. at. 20059 gr. sp. 1359 p. t. 3887°C p. f. 35658°C); este un metal lichid (cel mai greu lichid) de culoare albaargintie cu luciu puternic destul de volatil care se gaseshte in natura sub forma de sulfura (cinabru) shi mai rar in stare nativa. In combinatzii functzioneaza mono shi bivalent; cu unele metale formeaza aliaje numite amalgame. Se intrebuintzeaza la fabricarea unor aparate din fizica (termometre barometre sh.a.) la extragerea aurului shi argintului in medicina etc. M. shi unii compushi ai sai sunt toxici. Este cunoscut din Antichitate. Sin. hidrargir; (pop.) argintviu.