opțiuni
  • info

15 definiții pentru melița

din care

Explicative DEX

MELIȚÁ, méliț, vb. I. 1. Tranz. A zdrobi (cu melița) și a curăța cânepa și inul de părțile lemnoase, pentru a alege fuiorul sau pentru a se obține câlții de meliță. ♦ Fig. A bate strașnic pe cineva. 2. Intranz. Fig. A trăncăni, a flecări. – Din meliță.

MELIȚÁ, méliț, vb. I. 1. Tranz. A zdrobi (cu melița) și a curăța cânepa și inul de părțile lemnoase, pentru a alege fuiorul sau pentru a se obține câlții de meliță. ♦ Fig. A bate strașnic pe cineva. 2. Intranz. Fig. A trăncăni, a flecări. – Din meliță.

melița1 [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (reg) ~ința, ~leța, (cscj) ~leți / Pzi: meliț, (reg) ~țez / E: meliță] 1 vt (C. i. părțile lemnoase ale tulpinilor de in sau de cânepă topite) A zdrobi cu melița pentru a alege fuiorul prin înlăturarea puzderiilor. 2 vt (Fig) A snopi în bătaie. 3 vi (Fig; șîe a ~ cu gura, a ~ din gură) A vorbi mult și fără rost Si: a flecări, a trăncăni. 4 (Fam; îe) Îi ~ță gura Se zice despre un om care vorbește repede.

melița2 v vz amenința

MELIȚÁ, méliț, vb. I. 1. Tranz. (Cu privire la cînepă, in etc.) A zdrobi cu melița, după topire, părțile lemnoase ale tulpinii de cînepă sau de in pentru a alege fuiorul și a înlătura puzderiile. [Inul] îl bat, îl curăță, îl meliță, îl perii, îl torc. DRĂGHICI, R. 78. Ș-am cules-o [cînepa], Ș-am uscat-o, Ș-am topit-o, Ș-am melițat-o. PĂSCULESCU, L. P. 147. 2. Tranz. Fig. A bate strașnic pe cineva, a snopi (în bătaie). Atuncea ea unde n-au început să-l îmblătească și să-l melițe. SBIERA, P. 198. 3. Intranz. Fig. (Uneori determinat prin «cu gura») A vorbi mult și fără rost; a flecări, a trăncăni. Țața Niculina nu mai ostenea melițînd cu gura, în dreapta și în stîngă, și ajutîndu-se și cu mîinile. PAS, Z. I 89. Dimineața, după ce pornesc gospodarii la lucru, femeile ies la porți, se strîng pe podețe și încep a melița. SADOVEANU, O. VII 312. Meliți mereu... Vorbești prostii și nu te ascultă nimeni. ARDELEANU, D. 163.

A MELIȚÁ méliț tranz. (cânepa sau inul) A prelucra cu melița. /Din meliță

melițà v. 1. a sfărâma inul sau cânepa cu melița; 2. fam. a bate strașnic. [Tras din meliță).

meleța v vz melița1

meleți v vz melița

melinița v vz melița1

2) méliț și -éz, a -á v. tr. (d. meliță). Sfărîm cînepa saŭ inu cu melița. Fig. Fam. Bat strașnic. Bleotocăresc, trăncănesc, flecăresc, vorbesc mult: toată ziŭa melița din gură. Dos. Clipesc (adică „mișc des pleoapele”).

Ortografice DOOM

melițá (a ~) vb., ind. prez. 3 méliță

melițá vb., ind. prez. 1 sg. méliț, 3 sg. și pl. méliță

Relaționale

MELIȚÁ vb. v. flecări, îndruga, pălăvrăgi, sporovăi, trăncăni.

melița vb. v. FLECĂRI. ÎNDRUGA. PĂLĂVRĂGI. SPOROVĂI. TRĂNCĂNI.

Jargon

melițá, melițez, vb. tranz. – 1. A lovi, a îmblăti. 2. A sta cu gura pe cineva, a certa, a striga la cineva: „Atunci om sări amândouă cu gura pe el, și-atâta l-om melița și l-om blăstăma până ce ne-a face pe voie” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 65). – Din meliță (Șăineanu, DEX, MDA).

Intrare: melița
verb (VT2)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • melița
  • melițare
  • melițat
  • melițatu‑
  • melițând
  • melițându‑
 singular plural
  • meliță
  • melițați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • meliț
 (să)
  • meliț
  • melițam
  • melițai
  • melițasem
a II-a (tu)
  • meliți
 (să)
  • meliți
  • melițai
  • melițași
  • melițaseși
a III-a (el, ea)
  • meliță
 (să)
  • melițe
  • melița
  • meliță
  • melițase
plural I (noi)
  • melițăm
 (să)
  • melițăm
  • melițam
  • melițarăm
  • melițaserăm
  • melițasem
a II-a (voi)
  • melițați
 (să)
  • melițați
  • melițați
  • melițarăți
  • melițaserăți
  • melițaseți
a III-a (ei, ele)
  • meliță
 (să)
  • melițe
  • melițau
  • melițară
  • melițaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

melița, melițverb

  • 1. tranzitiv A zdrobi (cu melița) și a curăța cânepa și inul de părțile lemnoase, pentru a alege fuiorul sau pentru a se obține câlții de meliță. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote [Inul] îl bat, îl curăță, îl meliță, îl perie, îl torc. DRĂGHICI, R. 78. DLRLC
    • format_quote Ș-am cules-o [cânepa], Ș-am uscat-o, Ș-am topit-o, Ș-am melițat-o. PĂSCULESCU, L. P. 147. DLRLC
    • 1.1. figurat A bate strașnic pe cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: snopi
      • format_quote Atuncea ea unde n-au început să-l îmblătească și să-l melițe. SBIERA, P. 198. DLRLC
  • 2. intranzitiv figurat Flecări, pălăvrăgi, sporovăi, trăncăni, îndruga. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: flecări pălăvrăgi sporovăi trăncăni îndruga
    • format_quote Țața Niculina nu mai ostenea melițînd cu gura, în dreapta și în stînga, și ajutîndu-se și cu mîinile. PAS, Z. I 89. DLRLC
    • format_quote Dimineața, după ce pornesc gospodarii la lucru, femeile ies la porți, se strîng pe podețe și încep a melița. SADOVEANU, O. VII 312. DLRLC
    • format_quote Meliți mereu... Vorbești prostii și nu te ascultă nimeni. ARDELEANU, D. 163. DLRLC
etimologie:
  • meliță DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.