MELANCOLÍE melancolii s. f. 1. Stare de tristetze de deprimare amestecata cu visare shi cu dorintza de izolare; p. gener. tristetze (ushoara). 2. Boala psihica care se manifesta printro continua depresie prin tristetze morbida prin apatie delir halucinatzii anxietate shi tentatzia de sinucidere. Din fr. mélancolie lat. melancolia.^[1]

melancolie sf [At: (a. 1694) FN 28 / V: (inv) ~ahonie ~onie (S shi: chonie) ~nho~ ~nhonie ~lenho~ ~lianho~ / S shi: (inv) ~cho~ / Pl: ~ii / E: fr mélancolie lat melancholia ngr μελαγχολιϰία it melanconia] 1 Stare de tristetze de deprimare ushoara amestecata cu visare shi meditatzie cu dorintza de izolare shi de singuratate. 2 (Pgn) Tristetze ushoara. 3 Boala mintala care se manifesta printro tristetze morbida prin apatie delir halucinatzii shi prin obsesia sinuciderii. 4 (Ivr; if melanhonie) Umoare neagra care se presupune k e secretata de splina shi care era considerata cauza anumitor boli.

MELANCOLÍE melancolii s. f. 1. Stare de tristetze de deprimare amestecata cu visare shi cu dorintza de izolare; p. gener. tristetze (ushoara). 2. Boala psihica care se manifesta printro continua depresiune prin tristetze morbida prin apatie delir halucinatzii anxietate shi obsesia sinuciderii. Din fr. mélancolie lat. melancolia.^[1]

MELANCOLÍE melancolii s. f. 1. Stare de tristetze de deprimare amestecata cu visare shi meditatzie cu dorintza de izolare shi singuratate. Ma intorceam acasa cu sufletul plin de melancolie cu o dragoste nesfirshita shi neintzeleasa pentru trecut shi pentru pamintul cu mormintele lui. SADOVEANU O. VI 528. Nu shtiu e melancolia secolului care moare Umbra care se ineaca la un asfintzit de soare Sau deceptzia durerea luptelor de mainainte. VLAHUTZA O. A. I 62. Surisul era foarte inocent dulce lam putea numi shi totushi de o profunda melancolie. EMINESCU N. 35. 2. Boala mintala care se manifesta prin tristetze morbida apatie delir halucinatzii shi obsesia ideii de sinucidere. Varianta: melanholíe (ALECSANDRI T. I 33) s. f.

MELANCOLÍE s.f. 1. Tristetze vaga nedefinita; deprimare. 2. (Med.) Boala mintala caracterizata prin tristetze morbida apatie delir halucinatzii shi obsesia sinuciderii. [Gen. iei var. melanholie s.f. / < fr. mélancolie cf. lat. gr. melancholia < gr. melas negru chole fiere].

MELANCOLÍE s. f. 1. stare de tristetze de deprimare insotzita de dorintza de visare shi singuratate. 2. boala psihica manifestata prin tristetze apatie delir anxietate shi obsesia sinuciderii. (< fr. mélancolie lat. melancholia)

MELANCOLÍE ~i f. 1) Stare sufleteasca apasatoare care predispune la visare shi izolare. 2) Stare patologica caracterizata prin tristetze profunda prin pesimism general shi prin obsesia sinuciderii. /<fr. mélancolie lat. melancholia^[1]

melancolie f. 1. fiere neagra shi dispozitziune trista atribuita ei; 2. atragere spre singuratate shi reverie.

*melancolíe f. (vgr. melagholia d. mélas mélan negru shi holé fĭere minie lat. melanchólia it. melancolia shi maĭ des malinconia; fr. mélancolie). Stare morbida de tristetza shi de descurajare. Tristetza vaga.

melanholie sf vz melancolie

melanhonie sf vz melancolie

melianholie sf vz melancolie

MELANHOLÍE s.f. v. melancolie.

melancolíe s. f. art. melancolía g.d. art. melancolíei; pl. melancolíi art. melancolíile

melancolíe s. f. art. melancolía g.d. art. melancolíei; pl. melancolíi art. melancolíile^[1]

MELANCOLÍE s. 1. tristetze (englezism) spleen. (~ cuiva.) 2. duioshie. (O ~ de neinvins pentru vremurile copilariei.)^[1]

MELANCOLIE s. 1. tristetze. (~ cuiva.) 2. duioshie. (O ~ de neinvins pentru vremurile copilariei.)

melancolíe (melancolíi) s. f. Tristetze (ushoara). Var. (inv.) melanholie. Mr. milancolie. Ngr. μελαγχολία (Tiktin; Gáldi 209) in sec. XVIII shi mai tirziu din fr. mélancolie (in mr. din it.). Der. melancolic adj. din fr. mélancolique.

MELAN v. MELANO. □ ~colie (v. colie₁) s. f. stare patologica caracterizata printro tristetze morbida apatie delir halucinatzii shi printrun pesimism generalizat; ~emie (v. emie) s. f. coloratzie in negru a singelui datorita prezentzei pigmentzilor melanici; ~hidroza (v. hidroza) s. f. sudoare de culoare inchisa; ~odontzie (v. odontzie) s. f. distrofie dentara la nivelul dentitziei temporare la incisivii superiori caracterizata prin culoarea bruna a dentinei; ~onichie (v. onichie) s. f. melanoonichie*; ~urie (v. urie) s. f. coloratzie anormala a urinei datorita prezentzei pigmentzilor melanici.