MELANCOLÍE melancolii s. f. 1. Stare de tristetze de deprimare amestecata cu visare shi meditatzie cu dorintza de izolare shi singuratate. Ma intorceam acasa cu sufletul plin de melancolie cu o dragoste nesfirshita shi neintzeleasa pentru trecut shi pentru pamintul cu mormintele lui. SADOVEANU O. VI 528. Nu shtiu e melancolia secolului care moare Umbra care se ineaca la un asfintzit de soare Sau deceptzia durerea luptelor de mainainte. VLAHUTZA O. A. I 62. Surisul era foarte inocent dulce lam putea numi shi totushi de o profunda melancolie. EMINESCU N. 35. 2. Boala mintala care se manifesta prin tristetze morbida apatie delir halucinatzii shi obsesia ideii de sinucidere. Varianta: melanholíe (ALECSANDRI T. I 33) s. f.