SPLEEN s. n. Stare nemotivata de melancolie manifestata prin plictiseala shi dezgust fatza de orice. [Pr.: splin] Din engl. spleen.

spleen sn [At: AR (1841) 377 / P: splin / V: (inv) ~ena sf speen / E: fr splin eg spleen] Melancolie trecatoare fara o cauza definita caracterizata prin plictiseala shi prin dezgust fatza de orice.

SPLEEN s.n. v. splin.

SPLEEN [SPLIN] s. n. plictiseala dezgust fatza de orice. (< engl. fr. spleen)

spleen s. n. 1993 (anglicism) Stare de melancolie v. expanda [pron. splin] (cf. fr. spleen)

spleen n. (cit. splin) un fel de ipocondrie ce consta intr’o plictiseala fara motiv shi in desgustul vietzii.

*spleen n. (engl. spleen pron. splin splina melancolie). Plictiseala de toate celea: dezgust de viatza propiŭ Englejilor. V ipohondrie.

SPLIN s. n. (Englezism) Plictiseala care provine din lipsa unor preocupari serioase shi care duce la dezgustul de viatza. Trishti olandezi de splin minatzi Cu ochi de lacrami instelatzi Oftau spre pajishti de lalele Bolnavi de splin in vechi castele. BOUREANU S. P. 16. Splinul imi abatuse sufletul imi intunecase mintea. ALECSANDRI O. P. 279. Uritul incepuse shi splinul nu era departe. NEGRUZZI S. I 318. Scris shi: (dupa englezeshte) spleen.

SPLIN s.n. Plictiseala cauzata de lipsa unor preocupari serioase; dezgust de viatza. [Pl. nuri. Scris shi spleen. / < fr. engl. spleen].

spleen (angl.) [pron. splin] s. n. art. spleenul (splee)

SPLEEN [spli:n] s. n. (LIVR.) Melancolie permanenta fara cauze determinate manifestata prin plictiseala profunda prin dezgust fatza de orice prin lipsa dorintzei de a mai trai.