opțiuni
  • info

12 definiții pentru meditativ

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MEDITATÍV, -Ă, meditativi, -e, adj. Înclinat spre meditație1, căruia îi place să mediteze (1); gânditor. – Din fr. méditatif.

MEDITATÍV, -Ă, meditativi, -e, adj. Înclinat spre meditație1, căruia îi place să mediteze (1); gânditor. – Din fr. méditatif.

meditativ, ~ă [At: NEGULICI / Pl: ~i, ~e / E: fr méditatif] 1-2 sm, a (Om) înclinat spre meditație (1) Si: gânditor. 3-4 a, av (D. manifestări ale oamenilor) (Într-un mod) care trădează meditație (1). 5 a (Rar) Care predispune la meditație (1).

MEDITATÍV, -Ă, meditativi, -e, adj. înclinat spre meditare, spre gîndire, căruia îi place să mediteze; gînditor. Șerban, fratele cel mare, era «domnișor» meditativ. CĂLINESCU, E. 55. Într-o oglindă de buzunar... examinează cum le vine surîsul mistic și atitudinea ochilor meditativă. ARGHEZI, P. T. 108.

MEDITATÍV, -Ă adj. Înclinat spre meditație; gânditor. [Cf. fr. méditatif].

MEDITATÍV, -Ă adj. înclinat spre meditare; gânditor. (< fr. méditatif)

MEDITATÍV ~ă (~i, ~e) Care meditează; înclinat spre meditație; contemplativ. /<fr. méditatif

meditativ a. 1. aplecat la meditațiune; 2. dedat mereu la meditațiune: vieață meditativă.

*meditatív, -ă adj. (lat. meditativus). Aplecat spre meditațiune, dedat meditațiunilor, gînditor, visător: spirit meditativ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

meditatív adj. m., pl. meditatívi; f. meditatívă, pl. meditatíve

meditatív adj. m., pl. meditatívi; f. sg. meditatívă, pl. meditatíve

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MEDITATÍV adj. 1. v. reflexiv. 2. v. visător.

MEDITATIV adj. 1. cugetător, gînditor, reflexiv, (înv.) meditator, (glumeț și ir.) pansiv. (Un tip ~.) 2. contemplativ, contemplator, visător. (Fire ~.)

Intrare: meditativ
meditativ adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • meditativ
  • meditativul
  • meditativu‑
  • meditativă
  • meditativa
plural
  • meditativi
  • meditativii
  • meditative
  • meditativele
genitiv-dativ singular
  • meditativ
  • meditativului
  • meditative
  • meditativei
plural
  • meditativi
  • meditativilor
  • meditative
  • meditativelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

meditativ, meditativăadjectiv

  • 1. Înclinat spre meditație, căruia îi place să mediteze. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: contemplativ gânditor reflexiv visător
    • format_quote Șerban, fratele cel mare, era «domnișor» meditativ. CĂLINESCU, E. 55. DLRLC
    • format_quote Într-o oglindă de buzunar... examinează cum le vine surîsul mistic și atitudinea ochilor meditativă. ARGHEZI, P. T. 108. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.