opțiuni
  • info

12 definiții pentru meditativ

din care

Explicative DEX

MEDITATÍV, -Ă, meditativi, -e, adj. Înclinat spre meditație1, căruia îi place să mediteze (1); gânditor. – Din fr. méditatif.

MEDITATÍV, -Ă, meditativi, -e, adj. Înclinat spre meditație1, căruia îi place să mediteze (1); gânditor. – Din fr. méditatif.

meditativ, ~ă [At: NEGULICI / Pl: ~i, ~e / E: fr méditatif] 1-2 sm, a (Om) înclinat spre meditație (1) Si: gânditor. 3-4 a, av (D. manifestări ale oamenilor) (Într-un mod) care trădează meditație (1). 5 a (Rar) Care predispune la meditație (1).

MEDITATÍV, -Ă, meditativi, -e, adj. înclinat spre meditare, spre gîndire, căruia îi place să mediteze; gînditor. Șerban, fratele cel mare, era «domnișor» meditativ. CĂLINESCU, E. 55. Într-o oglindă de buzunar... examinează cum le vine surîsul mistic și atitudinea ochilor meditativă. ARGHEZI, P. T. 108.

MEDITATÍV, -Ă adj. Înclinat spre meditație; gânditor. [Cf. fr. méditatif].

MEDITATÍV, -Ă adj. înclinat spre meditare; gânditor. (< fr. méditatif)

MEDITATÍV ~ă (~i, ~e) Care meditează; înclinat spre meditație; contemplativ. /<fr. méditatif

meditativ a. 1. aplecat la meditațiune; 2. dedat mereu la meditațiune: vieață meditativă.

*meditatív, -ă adj. (lat. meditativus). Aplecat spre meditațiune, dedat meditațiunilor, gînditor, visător: spirit meditativ.

Ortografice DOOM

meditatív adj. m., pl. meditatívi; f. meditatívă, pl. meditatíve

meditatív adj. m., pl. meditatívi; f. sg. meditatívă, pl. meditatíve

Relaționale

MEDITATÍV adj. 1. v. reflexiv. 2. v. visător.

MEDITATIV adj. 1. cugetător, gînditor, reflexiv, (înv.) meditator, (glumeț și ir.) pansiv. (Un tip ~.) 2. contemplativ, contemplator, visător. (Fire ~.)

Intrare: meditativ
meditativ adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • meditativ
  • meditativul
  • meditativu‑
  • meditativă
  • meditativa
plural
  • meditativi
  • meditativii
  • meditative
  • meditativele
genitiv-dativ singular
  • meditativ
  • meditativului
  • meditative
  • meditativei
plural
  • meditativi
  • meditativilor
  • meditative
  • meditativelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

meditativ, meditativăadjectiv

  • 1. Înclinat spre meditație, căruia îi place să mediteze. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: contemplativ gânditor reflexiv visător
    • format_quote Șerban, fratele cel mare, era «domnișor» meditativ. CĂLINESCU, E. 55. DLRLC
    • format_quote Într-o oglindă de buzunar... examinează cum le vine surîsul mistic și atitudinea ochilor meditativă. ARGHEZI, P. T. 108. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.