MATRÍCE (1 4) matrice s. f. 1. (Mat.) Sistem de numere grupate intrun tablou dreptunghiular care are un anumit numar de coloane linii sau randuri. 2. (Log.) Tabel reprezentand valoarea de adevar a unui enuntz pe baza valorii de adevar a elementelor sale componente. 3. (Anat.) Uter. ♦ Fig. Obarshie origine. 4. (Biol.) Partea fundamentala nediferentziata a citoplasmei a cromozomilor etc. Din lat. matrix icis fr. matrice.

matrice sf [At: (cca 1580) CUV. D. BATR. II 312/6 / V: mat~ (inv) mitrece (reg) ~ik ~ici ~icie met~ metricie / Pl: ~ici ~/ E: lat matrix icis fr matrice] 1 (Inv) Uter. 2 (Fig) Obarshie. 3 (Ilav) Din ~ Inca de cand a fost conceput inainte de a se nashte. 4 (Ban; if matrice) Oaie care a fatat shi da lapte. 5 (Reg) Presupusa boala interna care se manifesta prin sterilitate. 6 (Pop; if matrice) Colici intestinale la nounascutzi Si: (reg) carcel Vz plansulcelrau. 7 (Reg; d. copii; ie) A avea matrici A fi neastamparat. 8 (Reg) Apendicita. 9 (Reg) Hemoroizi. 10 (Reg; mpl) Reumatism. 11 (Reg) Umflatura a venelor de la maini shi de la picioare Vz varice. 12 (Trs; lpl) Furnicaturi prin maini sau prin picioare provocate de amortzeala. 13 Registru original care contzine lista contribuabililor. 14 (Mat; shis ~ de m linii shi n coloane) Sistem de numere dispuse intrun tablou cu un numar de coloane shi linii. 15 (Log) Tabel reprezentand valoarea de adevar a unui enuntz pe baza valorii de adevar a elementelor sale componente. 16 (Blg) Parte nediferentziata a citoplasmei a cromozomilor etc. 17 Matritza. 18 (Bot; reg) Parachernitza (Parietaria officinalis). 19 (Bot; reg) Ventrilica (Veronica officinalis). 20 (Bot; reg) Mushetel (Matricaria chamomilla). 21 (Bot; reg) Spilcutze (Chrysanthemum parthenium). corectata

MATRÍCE (1 2) matrice s. f. 1. (Mat.) Sistem de numere grupate intrun tablou dreptunghiular care are un anumit numar de coloane linii sau randuri. 2. (Log.) Tabel reprezentand valoarea de adevar a unui enuntz pe baza valorii de adevar a elementelor sale componente. 3. (Anat.) Uter. ♦ Fig. Obarshie origine. 4. (Biol.) Partea fundamentala nediferentziata a citoplasmei a cromozomilor etc. Din lat. matrix icis fr. matrice.

MATRÍCE ¹ s. f. Uter.

MÁTRICE ² matrice s. f. (Mat.) Sistem de numere grupate intrun tablou dreptunghiular care are un anumit numar de linii sau rinduri fiecare rind avind acelashi numar de numere aranjate in coloane.

MATRÍCE s.f. I. Organ al mamiferelor in care se dezvolta fatul pana la nashtere; uter. II. (Mat.) Sistem de numere grupate intrun tablou dreptunghiular cu un anumit numar de linii sau randuri fiecare rand avand acelashi numar de numere dispuse in coloane. [Var. matritza s.f. / < lat. matrix cf. fr. matrice].

MATRÍCE s. f. 1. organ al mamiferelor in care se dezvolta fatul pana la nashtere; uter. ◊ (fig.) origine. 2. substantza fundamentala a tzesutului conjunctiv. 3. partea fundamentala nediferentziata a citoplasmei a cromozomilor etc. 4. substantza in care este inclusa o fosila. 5. (mat.) tablou dreptunghiular dintrun anumit numar de linii sau randuri dispuse in coloane. 6. (stat.) aranjament ordonat al unui ansamblu de elemente. (< fr. matrice lat. matrix icis)

MATRÍCE¹ f. inv. Cavitate interna a aparatului genital feminin in care se dezvolta embrionul; mitra; uter. /<lat. matrix ~cis fr. matrice

MATRÍCE² f. log. Tabel reprezentand valoarea de adevar a unui enuntz pe baza valorii de adevar a elementelor sale componente. /<lat. matrix ~cis fr. matrice

matrice f. 1. Anat. unul din organele interne (la femei); 2. tipar in care se toarna metale pentru litere tipografice monede medalii; 3. registru original dupa care s’a stabilit rolurile contributziunilor.

*matríce f. (lat. mátrix icis mama origine. V. matricula). Anat. Organu in care se face conceptziunea (mitra). Tiparu in care se toarna literele tipografice monetele medaliile sh. a. Registru original dupa care s’aŭ stabilit rolurile contributziunilor. Uniĭ zic matrítza pl. e. V. mitrica.

MATRÍTZA s.f. 1. Unealta in care sa executat negativul formei care urmeaza sa fie data unui material prin deformare plastica sub presiune. 2. (Poligr.) Forma de turnat literele. 3. V. matrice [in DN]. [< germ. Matrize].

!matrice (mat. biol.) (desp. matri) s. f. art. matricea g.d. art. matricii; pl. matrici

matríce (mat. biol.) (matri) s. f. art. matrícea g.d. art. matrícei; pl. matríce

matríce (anat.) s. f. (sil. tri) art. matrícea g.d. art. matrícei

matríce (mat. log.) s. f. (sil. tri) art. matrícea g.d. art. matrícei; pl. matríce

MATRÍCE s. v. geneza nashtere obarshie origine provenientza.

matrice s. v. GENEZA. NASHTERE. OBIRSHIE. ORIGINE. PROVENIENTZA.

matrice s. v. COLICA. CRAMPA. GRANAT. MITRA. MUSHETZEL. PARACHERNITZA. REUMATISM. SPASM. SPILCUTZA. UTER. VENTRILICA.

matrice (petrogr.) (engl.= matrix) liant al rocilor detritice psefitice (conglomerate brecii) shi psamitice (→ graywacke) de natura alogena (min. argiloase mice clorite micrite carbonatice). M. formata prin acumulare sindepozitzionala cu clastele care le inglobeaza este o protom. cea rezultata prin alterarea shi substitutzia clastelor instabile din p.d.v. chimic este epim. iar recristalizarea fractziunii argiloase din protom. conduce la aparitzia unei ortom.

MATRÍCE¹ s. f. 1. Registru (LM) original care contzine lista contribuabililor (SHAINEANU D.U. CADE). 2. Matritza. CADE. Din lat. matrix icis fr. matrice.

MATRÍCE² s. f. v. matrice.