ÚTER utere s. n. Organ cavitar musculos care face parte din aparatul genital feminin in care se dezvolta embrionul shi fatul la animalele superioare; mitra. Din lat. uterus fr. uterus.

uter sn [At: KRETZULESCU A. 10/16/ V: ~o (inv) ~us / Pl: ~e / E: lat uterus fr uterus] 1 Organ musculos cavitar facand parte din aparatul genital feminin situat in regiunea pelviana deasupra vaginului shi destinat sa contzina ovulul fecundat pana la dezvoltarea completa a fatului Si: mitra² (irg) matca (inv) matrice zgau. 2 Organul gestatziei la femelele animalelor superioare vivipare Si: mitra² (irg) matca.

ÚTER utere s. n. Organ cavitar musculos care face parte din aparatul genital feminin in care se dezvolta embrionul shi fatul la animalele superioare; mitra. Din lat. uterus fr. utérus.

ÚTER utere s. n. Organ genital al femelei animalelor superioare in care se dezvolta embrionul; mitra. Uterul are aspectul unui sac cu peretzii groshi musculoshi. ANATOMIA 248.

ÚTER s.n. Organ genital al femelei la animale superioare in care se dezvolta embrionul; mitra. [< lat. uterus fr. utérus].

ÚTER¹ s. n. organ cavitar intre vagin shi trompe in care se dezvolta embrionul; mitra. (< lat. uterus fr. utérus)

ÚTER ~e n. (la femele vivipare) Cavitate interna a aparatului genital in care se dezvolta embrionul; mitra; matrice. /<lat. uterus fr. utérus

*úter n. pl. e (lat. úterus). Anat. Locu copiluluĭ in pintece.

úter s. n. pl. útere

úter s. n. pl. útere

ÚTER s. (ANAT.) mitra (inv. shi pop.) san (pop.) pantece (inv. shi reg.) matca (reg.) plod (inv.) matrice zgau. (In ~ se dezvolta fatul.)

UTER s. (ANAT.) mitra (inv. shi pop.) sin (pop.) pintece (inv. shi reg.) matca (reg.) plod (inv.) matrice zgau. (In ~ se dezvolta fatul.)