14 definitzii pentru marita
din care- explicative (8)
- morfologice (2)
- relatzionale (2)
- argou (1)
- altele (1)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
MARITÁ marít vb. I. 1. Refl. (Despre femei) A se casatori. ♦ Tranz. A da o fata in casatorie. ◊ Compus: (Bot.) maritamamama s. f. = rujagalbena. 2. Tranz. (Fam.) A vinde cu un pretz derizoriu un lucru nefolositor sau de proasta calitate a se descotorosi de ceva. Lat. maritare.
marita [At: (a. 1580) CUV. D. BATR. II 340/12 / Pzi: marit (A shi: reg marit) / E: ml maritare] 1 vr (D. femei; udp „cu” sau pop „dupa”) A se uni prin casatorie cu un barbat Si: a se casatori. 2 (Buc; ics) ~mash sau ~tama Hora nedefinita mai indeaproape. 3 (Ias) Melodie dupa care se executa aceasta hora. 4 vr (Reg; irn; d. barbatzi) A se insura stabilinduse prin casatorie in casa sotziei. 5 vt (Gmtz; fam) A da a vinde ceva pe un pretz de nimic pentru a scapa de el. 6 vt (Gmtz; fam) A se descotorosi.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
MARITÁ marít vb. I. 1. Refl. (Despre femei) A se casatori. ♦ Tranz. A da o fata in casatorie. ◊ Compus: (Bot.) maritamamama = ruji galbene. 2. Tranz. (Fam.) A vinde cu un pretz derizoriu un lucru nefolositor sau de proasta calitate a se descotorosi de ceva. Lat. maritare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de claudia
- actziuni
MARITÁ marít vb. I. 1. Refl. (Despre femei) A se uni legitim prin casatorie cu un barbat a se casatori. Irino tu sa ma ashteptzi sa nu te maritzi pina nu moi intoarce k pe alta no sa iau. BUJOR S. 64. Nu erau mai mult decit doua saptamini de cind se maritase. CREANGA P. 114. ◊ (Urmat de determinari introduse prin prep. «cu») Mindrutza tea lasat Cu altul sa maritat. JARNÍKBIRSEANU D. 100. ♦ Tranz. A da in casatorie. Imparatul vrea sashi marite fata. CREANGA P. 77. In loc sashi bata capu k sa marite pe duduca el umbla sa se insoare. ALECSANDRI T. I 338. Plinsese o zi intreaga cind auzise cor sa o marite. NEGRUZZI S. I 73. ◊ (Urmat de determinari introduse prin prep. «dupa» sau «cu») El a maritat pe fiicasa dupa un om bun shi harnic. CREANGA P. 294. ◊ Fig. Iar calul... spuma albo marita Cu singe rosh ce picura Din strinsele zabale. COSHBUC P. I 195. ♦ (Regional despre un sotz care se stabileshte la gospodaria nevestei) A se insura. 2. Tranz. Fig. A vinde a da cu pretz mic ceva nefolositor sau de proasta calitate; a se debarasa de ceva. In sfirshit dur la deal dur la vale unul mai da altul mai lasa shi Prepeleac marita capra! CREANGA P. 43.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
A MARITÁ marít tranz. 1) (fete femei) A face sa se marite; a da in casatorie; a casatori. 2) fig. (lucruri putzin trebuincioase) A vinde mai ales cu un pretz de nimic. /<lat. maritare
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
A SE MARITÁ ma marít intranz. (despre fete femei) A se uni prin casatorie; a se casatori. /<lat. maritare
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
marità v. a da a lua de barbat (vorbind de femei). [Lat. MARITARE].
- sursa: SHaineanu, ed. VI (1929)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
3) marít a á v. tr. (lat. marito áre d. maritus barbat sotz; it. maritare pv. cat. sp. pg. maridar fr. marier). Casatoresc (vorbind de fete). V. refl. Ma marit. V. insor.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
maritá (a ~) vb. ind. prez. 3 maríta
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
maritá vb. ind. prez. 1 sg. marít 3 sg. shi pl. maríta
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
MARITÁ vb. a (se) casatori. (Ea sa ~ de tanara.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
MARITA vb. a (se) casatori. (Ea sa ~ de tinara.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare de argou
Explica doar sensurile argotice ale cuvintelor.
marita marit v. t. 1. a pierde ceva. 2. a da ceva de pomana. 3. a vinde ceva. 4. a scapa de un obiect nefolositor.
- sursa: Argou (2007)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
Dictzionare neclasificate
Aceste definitzii pot explica numai anumite intzelesuri ale cuvintelor.
MARITA vb. I. 1. Refl. (Despre femei adesea urmat de determinari introduse prin prep. „cu” sau popular „dupa”) A se uni prin casatorie cu un barbat ; a se casatori. Acestea sintu preutesele celea ce dupa moarte popilor eale sau maritatu (a. 1 580). CUV. D. BATR. II 340/12. Venindui vremea de maritat o lua acesta priiatenul imparatului. HERODOT (1645) 331. Muierile cealea ce cand le vor lipsi barbatzii de acasa sa vor marita. BRAV. 131 cf. 134 135 140 171 204 205. Mai susnumita stapinasa sa prins de dragoste asupra lui shi sa maritat cu dinsul. VACARESCUL IST. 247. Macar de sar marita Marghiolitza mai degraba k sa scap deo grija. ALECSANDRI T. I 32 cf. 77 166. Reginele se maritau regii se insurau shi fantzii imbiau inamoratzi. EMINESCU N. 67. Nu erau mai mult decit doua saptamini de cind se maritase. CREANGA P. 114. Eu nu ma pot marita ISAIRESCU L. 26. Sa nu te maritzi pina nu moi intoarce k pe alta no sa iau. BUJOR S. 64. Se maritase fara voie fugind de acasa. SADOVEANU E. 128. Cind fata de shaisprezece ani se maritase ei erau mai totzi la Paris. CAMIL PETRESCU O. III 131. Nu va fete suparare. . . Doara va vetzi maritare. JARNIKBIRSEANU D. 450 cf. 122 140 182 278 448 470 HODOSH P. P. 143 SHEZ. VI 24 50 ALR I/II h 250 ALRM I/II h 341 ALRM II/I h 206. Pina nu moi vedea cununata nu ma tzin k sint maritata ( =sa nu te lauzi inainte de izbinda). Cf. ZANNE P. IV 326. Se marita pometul cu gradina se spune despre cei bogatzi care se casatoresc pentru avere. Cf. id. ib. I 265. ◊ R e f l. r e c i p r. F i g. Pe splendidele margini de fulguri diafane Sengina se marita acele culori varii. HELIADE O. I 213. Doi brazi solitarii crescutzi pe a lor groapa Cu cit cresc catre ceruri cuatit ale lor ramur Voiesc sa se marite. id. ib. 354 cf. LM. Slova de foc shi slova faurita imparecheaten carte se marita K fierul cald imbratzishat in cleshte. ARGHEZI VERS. 20. ◊ T r a n z. O maritara fara voia ei dupa un boiariu mare shi bogat. DOSOFTEI V. S. noiembrie 139r/17. Am maritato dupa un cinovnic de la Tulcin. NEGRUZZI S. I 59 cf. 73 246. In loc sashi bata capu k sa marite pe duduca el umbla sa se insoare. ALECSANDRI T. I 338 cf. 203. El a maritat pe fiicasa dupa un om bun shi harnic. CONV. LIT. XI 216 cf. CREANGA P. 77. Pe mama o maritase repede bunica. STANCU D. 6. Totdauna fetzishoara Marita pe fetzishoara. ZANNE P. II 136. Saracele sutele Cum marita mutele. id. ib. V 616. (in context figurat) A da cincea era fatzaria shi o marita dapa fetzili bisericeshti. JIPESCU ap. GCR II 261. (F i g.) Iar calul ud de cale Pamintun loc il framinta SHi spuma albo marita Cu singe rosh ce picura Din strinsele zabale. COSHBUC P. I 195. ♦ (Prin Bucov.) Maritamash sau (t r a n z.) maritama subst. = numele unei hore. VARONE D. ♦ C o mp u s: (Tranz.) maritamamama subst. = rujigalbene (Rudbeckia laciniata). ♦ (Regional ironic ; despre barbatzi) A se insura stabilinduse prin casatorie in casa sotziei. Cf. MARIAN NU. 6 MOLDOVAN TZ. N. 80. 2. Tranz. (Glumetz shi familiar) A da a vinde ceva (pe un pretz de nimic) pentru a scapa de el; a se descotorosi (de ceva). In sfirshit dur la deal dur la vale unul mai da altul mai lasa shi Prepeleac marita capra. CREANGA P. 43 cf. id. GL. MARIAN NU. 6. Am cumparat doi cai shi indata iam maritat. DR. V 209. Nam maritat haramu di cal. Com. din MARGINEARADAUTZI cf. CV 1949 nr. 6 29. Prez. ind.: marit (accentuat regional shi: marit ALRM I/II h 341). Lat. maritare.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
verb (VT3) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numarul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult k perfect | |
singular | I (eu) |
| (sa)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (sa)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (sa)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (sa)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (sa)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (sa)
|
|
|
|
marita, maritverb
- 1. (Despre femei) A se casatori. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: casatori
- Irino tu sa ma ashteptzi sa nu te maritzi pina nu moi intoarce k pe alta no sa iau. BUJOR S. 64. DLRLC
- Nu erau mai mult decit doua saptamini de cind se maritase. CREANGA P. 114. DLRLC
- Mindrutza tea lasat Cu altul sa maritat. JARNÍKBIRSEANU D. 100. DLRLC
- 1.1. A da o fata in casatorie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Imparatul vrea sashi marite fata. CREANGA P. 77. DLRLC
- In loc sashi bata capu k sa marite pe duduca el umbla sa se insoare. ALECSANDRI T. I 338. DLRLC
- Plinsese o zi intreaga cind auzise cor sa o marite. NEGRUZZI S. I 73. DLRLC
- El a maritat pe fiicasa dupa un om bun shi harnic. CREANGA P. 294. DLRLC
- Iar calul... spuma albo marita Cu singe rosh ce picura Din strinsele zabale. COSHBUC P. I 195. DLRLC
-
- 1.2. (Despre un sotz care se stabileshte la gospodaria nevestei) A se insura. DLRLCsinonime: insura
-
- 2. A vinde cu un pretz derizoriu un lucru nefolositor sau de proasta calitate a se descotorosi de ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- In sfirshit dur la deal dur la vale unul mai da altul mai lasa shi Prepeleac marita capra! CREANGA P. 43. DLRLC
-
etimologie:
- maritare DEX '09 DEX '98