MARITÁ marít vb. I. 1. Refl. (Despre femei) A se uni legitim prin casatorie cu un barbat a se casatori. Irino tu sa ma ashteptzi sa nu te maritzi pina nu moi intoarce k pe alta no sa iau. BUJOR S. 64. Nu erau mai mult decit doua saptamini de cind se maritase. CREANGA P. 114. ◊ (Urmat de determinari introduse prin prep. «cu») Mindrutza tea lasat Cu altul sa maritat. JARNÍKBIRSEANU D. 100. ♦ Tranz. A da in casatorie. Imparatul vrea sashi marite fata. CREANGA P. 77. In loc sashi bata capu k sa marite pe duduca el umbla sa se insoare. ALECSANDRI T. I 338. Plinsese o zi intreaga cind auzise cor sa o marite. NEGRUZZI S. I 73. ◊ (Urmat de determinari introduse prin prep. «dupa» sau «cu») El a maritat pe fiicasa dupa un om bun shi harnic. CREANGA P. 294. ◊ Fig. Iar calul... spuma albo marita Cu singe rosh ce picura Din strinsele zabale. COSHBUC P. I 195. ♦ (Regional despre un sotz care se stabileshte la gospodaria nevestei) A se insura. 2. Tranz. Fig. A vinde a da cu pretz mic ceva nefolositor sau de proasta calitate; a se debarasa de ceva. In sfirshit dur la deal dur la vale unul mai da altul mai lasa shi Prepeleac marita capra! CREANGA P. 43.