marama sf vz naframa

MARÁMA marame s. f. Val de pinza foarte subtzire de bumbac sau de borangic (brodat) cu care se imbrobodesc femeile de la tzara lasindui capetele sa atirne pe spate pina aproape de pamint. V. naframa. O fetishcana cu marama alba culegea mure tirzii din rugii infloritzi a doua oara. C. PETRESCU S. 228. Ishi acoperi fatza cu marama muiata in lacrime. DELAVRANCEA S. 174. O marama alba cu aur semanata i invaluieshte parui rasfatzat. BOLINTINEANU O. 51. ◊ Fig. Copacii somnoroshi ne cheama Sacopere iubirea noastra Sub parfumata lor marama. VLAHUTZA O. A. 80. Ea ridica somnoroasa lunga genelor marama. EMINESCU O. I 84. ♦ Pinza de bumbac sau de cinepa folosita k prosop sau k batista. Cu tzesalal tzesala Cu marama Cal shtergea. TEODORESCU P. P. 534. Varianta: mahráma (TEODORESCU P. P. 16) s. f.

MARÁMA ~e f. Broboada din tzesatura fina de borangic fiind parte componenta a costumului natzional femeiesc. [G.D. maramei] /<turc. mahrama

marama f. 1. shtergar. In genere: o marama de TZarigrad OD. cu tzesala il tzesala cu marama cal shtergea POP.; 2. fashie lunga de panza din bumbac sau borangic impodobita la margini cu flori colorate: tzarancele poarta marama dela prima zi de casnicie; 3. broboada eleganta de mireasa (ashi pune marama a se marita): i lua inelul din degetul cel mic shi marama de pe fatza ISP.; 4. in special broboada daruita de mireasa tinerilor nuntashi vornicilor shi de soacra mirelui; 5. (poetic) val: ea ridica somnoroasa lunga genelor marama EM.; 6. pl. hora ce se joaca la cununie (se joaca cu marami cand; se duce copaciul inaintea miresei). [Turc. MAHRAMA de unde varianta Munt. mahrama (redusa la marama) arhaic maframa (disimilata Mold. in naframa)]. V. naframa.

maráma (Munt.) mahráma shi mafráma (vechĭ) nafráma shi nafráma (Mold. Trans.) f. pl. e shi a...amĭ (turc. ar. mahramá basma de buzunar de unde shi ngr. mahramás val femeĭesc; bg. mahramá maramá rut. bahráma rus. bahramá. Cp. cu catarama). Basma maĭ mare shtergar orĭ broboada suptzire. La tzara broboada de mireasa shi basma de mire orĭ de vornicel. Fig. Poet. Val de mireasa. Atzĭ pune marama a te marita. Pl. Hora de dupa cununie shi melodia eĭ numita shi nuneasca. SHi mar vechĭ mahr. In Olt. shi hrama.

mahrama sf vz naframa

mahrama f. V. marama: o mahrama roshie ISP.

mahráma V. marama.

maráma s. f. g.d. art. marámei; pl. maráme

maráma s. f. g.d. art. marámei; pl. maráme

marama pl. marame

marama rami.

MARÁMA s. naframa (reg.) shervet (Transilv.) pinten (Transilv. Maram. shi Bucov.) panzatura (Maram.) shirinca. (Purta pe cap o ~.)

MARAMA s. naframa (reg.) shervet (Transilv.) pinten (Transilv. Maram. shi Bucov.) pinzatura (Maram.) shirinca. (Purta pe cap o ~.)

maráma (maráme) s. f. Val. Var. mahrama naframa. Tc. (arab.) mahrama (Miklosich Türk. Elem. II 121; SHeineanu II 248; Berneker II 5; Lokotsch 1361) cf. ngr. μαχραμᾶς alb. maram bg. sb. marama pol. machram. Pentru var. cf. sb. maframa.

maráma maráme s.f. (pop.) 1. fashie lunga de voal fin (borangic) cu franjuri la capete cu care ishi acopera capul femeile de la tzara. 2. (inv.) shtergar. 3. broboada subtzire de mireasa. 4. val. 5. (la pl. art.) hora la cununie.

MARÁMA (< tc.) s. f. TZesatura dreptunghiulara de borangic alb sau galbuicrem (lunga de 35 m shi lata de c. 0.5 m) impodobita cu motive geometrice sau florale uneori colorate; piesa componenta a costumului popular din Oltenia shi Muntenia cu care femeile ishi infashoara capul lasand marginile sa atarne pana aproape de pamant.

MARAMA s. f. v. naframa.