marama f. 1. shtergar. In genere: o marama de TZarigrad OD. cu tzesala il tzesala cu marama cal shtergea POP.; 2. fashie lunga de panza din bumbac sau borangic impodobita la margini cu flori colorate: tzarancele poarta marama dela prima zi de casnicie; 3. broboada eleganta de mireasa (ashi pune marama a se marita): i lua inelul din degetul cel mic shi marama de pe fatza ISP.; 4. in special broboada daruita de mireasa tinerilor nuntashi vornicilor shi de soacra mirelui; 5. (poetic) val: ea ridica somnoroasa lunga genelor marama EM.; 6. pl. hora ce se joaca la cununie (se joaca cu marami cand; se duce copaciul inaintea miresei). [Turc. MAHRAMA de unde varianta Munt. mahrama (redusa la marama) arhaic maframa (disimilata Mold. in naframa)]. V. naframa.