manz sm [At: LEX. MARSH. 203 / V: (reg) mans mantz manz / Pl: ~nji (reg) ~i / E: cf alb mës] 12 Pui (de sex masculin al) iepei a carui limita de varsta variaza dupa regiuni de la cateva luni pana la trei ani. 3 (Inv; ie) Cand mashcolii vor face ~i Niciodata. 4 (Pop; ie) A umbla (sau a bate a face a se duce) calea ~ului A se obosi zadarnic. 5 (iae) A umbla fara rost shi fara folos. 6 (Reg; ie) A fi facut un ~ mort A nu fi realizat nimic. 7 (Pop; ie) A se tzine (sau a umbla a merge dupa cineva) ~ A nu se dezlipi de cineva. 8 (Reg; ie) A lua ~ (pe cineva) Ashi face pe cineva tovarash nedespartzit. 9 (Rar; ie) A fi in anii ~ului A fi tanar. 10 (Mtp; reg; ic) ~udacusara Fiintza fantastica despre care se credea k umbla prin paduri dupa apusul soarelui. 11 (Irg) Pui al magaritzei. 12 (Inv) Pui al camilei. 1314 (Fam) Copil (zburdalnic). 15 (Pex) Barbat tanar. 16 (Reg; csc) Fire de urzeala care nu incap in spata shi care se fac ghem ramanand pe langa razboi. Si: (reg) manzalau (6) manzoc (5) manzoi (2). 17 (Reg) Hadarag la imblaciu. 18 (Mol; Plu) Lemn legat prin ganjuri sau lemn in chinga.

MANZ ~ji m. 1) Pui de iapa. * A umbla k ~zul dupa iapa (sau a merge a se tzine ~ dupa cineva) a urma de aproape pe cineva. A avea ~ (sau ashi arata ~jii) a fi capricios. 2) fam. Copil zburdalnic neastamparat. /cf. alb. mës

manz m. 1. cal pana la un an; 2. firele de urzeala ramase netrecute prin itze shi spata: a depana manzul; [Cf. it. MANZO taur tanar].

mantz sm vz manz

MINZ minji s. m. 1. Puiul iepei (pina la un an); p. ext. pui de magar. Gindul i era la fel de ushor shi de sprinten k shi mishcarile shii placea sa se joace k unui minz de citeva saptamini care scapa pe cimp. DUMITRIU N. 148. Eal pune sashi aleaga drept rasplata un minz. EMINESCU N. 18. Printre copitele zglobiilor minji ce pasc in erghelii se strecoara pitpalacul limbaretz. ODOBESCU S. III 160. ◊ Expr. A umbla k minzul (dupa iapa sau a merge (ori a se tzine) minz (dupa cineva) = a se tzine scai (dupa cineva) a nu se dezlipi (de cineva). Mergem. Ei doi inainte eu dupa ei minz. STANCU D. 198. A bate (sau a umbla) calea minzului = a umbla fara rost shi fara folos a se obosi zadarnic. 2. Fig. (Familiar k termen de alintare) Copilandru tinar (plin de viatza). Asha minzule bravo a fost bine. PAS Z. I 269. Pl. shi: (rar) minzi (CAMILAR N. I 300 CREANGA A. 10).

minz m. pl. zĭ shi jĭ (lat. *mandius d. mándere a minca k prinz d. prandium; alb. mas shi mas art. mazi minz; sard. mandzu junc; it. manzo junc manza junca). Puĭ de cal pina la un an.

manz s. m. pl. manji

manz s. m. pl. manji

manz ji.

minji (v. minz)

minz pl. minji

BUBAMANZULUI s. v. gurma.

buba minzului s. v. GURMA.

minz (manji) s. m. 1. Calutz magarush cirlan. 2. Baiat flacau. 3. Fibrele de la urzeala care nu intra in pieptenele razboiului. Mr. mindzu megl. mǫndz. Probabil de la un iliric *mandus sau *manzus corespunzator lat. mannus „calutz ponei” cf. mesap. Jupiter Menzana caruia i se sacrificau caii alb. mës pl. mëzë sard. mandzu it. manzo „vitzel” (Meyer 276; Philippide II 723; Tiktin; REW 5298; Rosetti II 58 shi 119; H. Krahe Die Sprache der Illyrier I Wiesbaden 1955 103; Battisti III 2357). Pentru originea ilirica a lat. mannus cf. Meillet (inainte se considera de origine celtica cf. Treimer Mitt. Wien I 311; dupa Thurneysen Keltoromanisches 32 schimbul nn › nd ar fi celtic ipoteza putzin sigura). Origine dacica (Hasdeu Col. lui Traian 1877 522) anterior indoeurop. (Lahovary 334) sau lat. (*mandus din mandĕre „a mesteca” Pushcariu 1092) nu par probabile. Sensul primitiv al lui *mandus pare sa fi fost „intzarcat” cf. basc. mando „catir” shi „sterp” sp. mañero „sterp” (Corominas III 251). Der. minza s. f. (iapa magaritza); minzat s. m. (taurash); minzata s. f. (Maram. vaca fara vitzel de lapte); minzatzi vb. (despre vaci a ramine fara vitzel); minzatzish s. n. (turma tinara); minzalau s. m. (taurash; s. n. fibra care nu intra in pieptenele razboiului); minzare s. f. (oaie mulgara); minzarar s. m. (despartzitura a tirlei in care se inchid oile cu lapte; s. m. cioban); minzesc adj. (propiu minjilor); minzeshte adv. (k minjii se zice despre un ris fortzat in care se arata dintzii); minzoc (var. Bucov. minzac) s. m. (cal tinar); minzulica s. f. (joc de ajun); minzararit s. n. (ratzie de cash ce se include in plata anuala a unui minzarar). Din rom. minzare provine bg. mandzara (Capidan Raporturile 208); shi probabil din minzat alb. mëzat (Philippide II 723).

manz manji s. m. copil sau tanar zburdalnic plin de vioiciune