minz (manji) s. m. 1. Calutz magarush cirlan. 2. Baiat flacau. 3. Fibrele de la urzeala care nu intra in pieptenele razboiului. Mr. mindzu megl. mǫndz. Probabil de la un iliric *mandus sau *manzus corespunzator lat. mannus „calutz ponei” cf. mesap. Jupiter Menzana caruia i se sacrificau caii alb. mës pl. mëzë sard. mandzu it. manzo „vitzel” (Meyer 276; Philippide II 723; Tiktin; REW 5298; Rosetti II 58 shi 119; H. Krahe Die Sprache der Illyrier I Wiesbaden 1955 103; Battisti III 2357). Pentru originea ilirica a lat. mannus cf. Meillet (inainte se considera de origine celtica cf. Treimer Mitt. Wien I 311; dupa Thurneysen Keltoromanisches 32 schimbul nn › nd ar fi celtic ipoteza putzin sigura). Origine dacica (Hasdeu Col. lui Traian 1877 522) anterior indoeurop. (Lahovary 334) sau lat. (*mandus din mandĕre „a mesteca” Pushcariu 1092) nu par probabile. Sensul primitiv al lui *mandus pare sa fi fost „intzarcat” cf. basc. mando „catir” shi „sterp” sp. mañero „sterp” (Corominas III 251). Der. minza s. f. (iapa magaritza); minzat s. m. (taurash); minzata s. f. (Maram. vaca fara vitzel de lapte); minzatzi vb. (despre vaci a ramine fara vitzel); minzatzish s. n. (turma tinara); minzalau s. m. (taurash; s. n. fibra care nu intra in pieptenele razboiului); minzare s. f. (oaie mulgara); minzarar s. m. (despartzitura a tirlei in care se inchid oile cu lapte; s. m. cioban); minzesc adj. (propiu minjilor); minzeshte adv. (k minjii se zice despre un ris fortzat in care se arata dintzii); minzoc (var. Bucov. minzac) s. m. (cal tinar); minzulica s. f. (joc de ajun); minzararit s. n. (ratzie de cash ce se include in plata anuala a unui minzarar). Din rom. minzare provine bg. mandzara (Capidan Raporturile 208); shi probabil din minzat alb. mëzat (Philippide II 723).