MAIESTUÓS, -OÁSĂ, maiestuoși, -oase, adj. 1. Care impune prin prestanță, prin demnitate deosebită sau prin caracterul solemn, ceremonios. ♦ (Adverbial) Cu gravitate, cu importanță. 2. Care impune prin măreția înfățișării, prin grandoarea proporțiilor; impunător. ♦ (Adverbial) Cu măreție, în mod grandios. [Pr.: -tu-os. – Var.: maiestós, -oásă, majestós, -oásă adj.] – Din it. maestoso, fr. majestueux.^[1]

maiestuos, ~oasă [At: MAIOR, T. 9/26 / V: ~tos, majestos, maje~, (îrg) măi~ / Pl: ~oși, ~oase / E: it maestoso, fr majestueux] 1-2 a, av (D. ținută, mișcări etc.) (Într-un mod) care impune prin prestanță, prin demnitate deosebită sau prin caracterul solemn, ceremonios Vz august, olimpian, regal. 3-4 a, av (Irn; dep) Pompos. 5-6 a, av (Într-un mod) care impune prin măreția înfățișării, prin grandoarea proporțiilor Si: impunător Vz magnific, superb. 7 (Înv; fam; îe) Fii ~ ! Fii serios! 8 sn Categorie estetică prin care este desemnat stilul solemn, grav și impunător.

MAIESTUÓS, -OÁSĂ, maiestuoși, -oase, adj. 1. Care impune prin prestanță, prin demnitate deosebită sau prin caracterul solemn, ceremonios. ♦ (Adverbial) Cu gravitate, cu importanță. 2. Care impune prin măreția înfățișării, prin grandoarea proporțiilor; impunător. ♦ (Adverbial) Cu măreție, în mod grandios. [Pr.: -tu-os. – Var.: maiestós, -oásă, majestós, -oásă adj.] – Din it. maestoso, fr. majestueux.

MAIESTUÓS, -OÁSĂ adj. v. maiestos.

MAIESTUÓS, -OÁSĂ adj. Măreț, solemn, impunător. ♦ (adv.) Cu măreție, în mod grandios. // s.n. Categorie estetică prin care este desemnat stilul solemn, grav, grandios și impunător. [Pron. ma-ies-tu-os, var. majestuos, -oasă adj. / cf. fr. majestueux, it. maestoso].

MAIESTUÓS, -OÁSĂ adj. (și adv.) măreț, impunător; grandios, solemn. (< it. maestoso, fr. majesteux)

MAIESTUÓS ~oásă (~óși, ~oáse) Care impune prin măreție, prin grandoarea proporțiilor. [Sil. -tu-os] /<it. maestoso, fr. majestueux

maiestos, ~oasă a, av vz maiestuos

majestos, ~oasă a vz maiestuos

majestuos, ~oasă a vz maiestuos

MAIESTÓS, -OÁSĂ, maiestoși, -oase, adj. Măreț, impunător, solemn. Cîntecul... e atît de maiestos în felul cum străbate lumea. BOGZA, C. O. 413. Fumuri albe se ridică în văzduhul scînteios Ca înaltele coloane-a unui templu maiestos. ALECSANDRI, P. A. 115. Dascălul tinse brațul...cu un gest maiestos. NEGRUZZI, S. I 6. ◊ (Adverbial) Lumina zorilor devenea din ce în ce mai aurie, anunțînd maiestos sosirea soarelui dătător de viață. BUJOR, S. 137. Înalț-a lui statură și zice maiestos... ALECSANDRI, P. III 101. – Variante: maiestuós, -oásă (BOLINTINEANU, O. 121), majestós, -oásă (SAHIA, U.R.S.S. 40), majestuós, -oásă (BOGZA, C. O. 315) adj.

MAJESTÓS, -OÁSĂ adj. v. maiestos.

MAJESTUÓS, -OÁSĂ adj. v. maiestos.

MAJESTUÓS, -OÁSĂ adj. v. maiestuos.

maiestos a. plin de maiestate.

*maĭestós (d. maĭestate, ca și it. maestoso) și -tuós, (ca fr. majestueux) -oásă adj. Plin de maĭestate: mers maĭestos. Adv. Cu maĭestate.

maiestuós (-tu-os) adj. m., pl. maiestuóși; f. maiestuoásă, pl. maiestuoáse

maiestuós adj. m. (sil. -tu-os), pl. maiestuóși; f. sg. maiestuoásă, pl. maiestuoáse

!majestuos/maiestuos (desp. -tu-os) adj. m., pl. majestuoși/maiestuoși; f. majestuoasă/maiestuoasă, pl. majestuoase/maiestuoase

maiestos.

MAIESTÓS adj. 1. v. grandios. 2. grandios, impunător, măreț, (rar) august. (Imagine ~oasă.) 3. v. falnic. 4. grandios, măreț, solemn, (înv.) solemnel. (O noapte de vară ~oasă.) 5. v. avântat.

MAIESTOS adj. 1. grandios, impozant, impunător, măreț, monumental, splendid, superb, (rar fig.) trufaș. (Un palat ~.) 2. grandios, impunător, măreț, (rar) august. (Imagine ~.) 3. falnic, grandios, impozant, impresionant, impunător, măreț, semeț, splendid, (livr.) magnific, (pop.) mîndru, (înv. și reg.) fălos, (fig.) trufaș. (Vîrfurile ~ ale munților.) 4. grandios, măreț, solemn, (înv.) solemnel. (O noapte de vară ~.) 5. avîntat, semeț. (Un zbor ~.)

MAIESTUOS, -OÁSĂ adj. v. maiestos.