15 definiții pentru mărinimie
din care- explicative (7)
- morfologice (2)
- relaționale (5)
- altele (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MĂRINIMÍE s. f. Bunăvoință, înțelegere, bunătate, generozitate. ♦ (Înv.) Bărbăție, curaj. – Mare1 + inimă + suf. -ie (după lat. magnanimitas).[1]
- În original:... Măre1 + inimă..., evident greșit. — LauraGellner
mărinimie sf [At: GOLESCU, E. 238/2 / V: (înv) mar~ (S și: mar-inimie) / Pl: ~ii / E: mare1 + inimă + -ie cdp lat magnanimitas, fr magnanimité] 1 (Înv) Forță morală Si: bărbăție, curaj. 2 Bunăvoință. 3 Generozitate. 4 Bunătate.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MĂRINIMÍE s. f. Bunăvoință, înțelegere, bunătate, generozitate. ♦ (Înv.) Bărbăție, curaj. – Mare1 + inimă + suf. -ie (după lat. magnanimitas).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
MĂRINIMÍE s. f. Bunăvoință și generozitate; atitudine plină de abnegație, bunătate. Se mai cade către ea mărinimie? DAVILA, V. V. 166. Căpitani de frunte, plini de vitejie... și mărinimie. BOLINTINEANU, O. 68. ◊ Fig. Arar se află pe tron mărinimia. MACEDONSKI, O. I 248.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MĂRINIMÍE f. Sentiment care constă în sacrificarea interesului personal în favoarea altei persoane; generozitate. /mare + inimă + suf. ~ie
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mărinimie f. virtutea si fapta celui mărinimos. [Modelat după lat. MAGNANIMITAS].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*mărinimíe f. (d. mărinimos). Calitatea de a fi mărinimos, generozitate.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!mărinimíe s. f., art. mărinimía, g.-d. mărinimíi, art. mărinimíei
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mărinimíe (sil. mf. măr-) s. f., art. mărinimía, g.-d. mărinimíi, art. mărinimíei
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MĂRINIMÍE s. 1. v. dărnicie. 2. v. generozitate. 3. bunăvoință, îngăduință, înțelegere, milă, (înv. și pop.) milostenie, (înv.) priință, (turcism înv.) musaadea. (Prin ~ lui...)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MĂRINIMÍE s. v. bărbăție, bravură, curaj, cutezanță, dârzenie, încumetare, îndrăzneală, neînfricare, semeție, temeritate.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MĂRINIMIE s. 1. culanță, dărnicie, generozitate, (livr.) liberalitate, munificență, (înv.) filotimie, magnanimitate, marinimozitate, mărime, (fam.) galantonie, (fig.) larghețe. (Un om de o rară ~.) 2. generozitate, noblețe. (~ sufletului său.) 3. bunăvoință, îngăduință, înțelegere, milă, (înv. și pop.) milostenie, (înv.) priință, (turcism înv.) musaadea. (Prin ~ lui...)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mărinimie s. v. BĂRBĂȚIE. BRAVURĂ. CURAJ. CUTEZANȚĂ. DÎRZENIE. ÎNCUMETARE. ÎNDRĂZNEALĂ. NEÎNFRICARE. SEMEȚIE. TEMERITATE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Mărinimie ≠ avariție, zgârcenie, meschinărie
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MĂRINIMIE s. f. 1. (Învechit) Forță morală ; bărbăție, curaj. Ați cules deodată o nouă mărire, arâtînd la toată lumea cu cîtă mărinimie să poartă armiia rusască. AR (1 829), 1461/5. Au însuflețit pe oștenii lui cu bărbăție, cu neîmfricoșare și cu mar-inimie. ASACHI, I. 28/12, cf. POLIZU. Însă din mulțime iată au părut Căpitani de frunte, plini de vitejie, De amorul țării și mărinimie. BOLINTINEANU, O. 68, cf. BARCIANU, ALEXI, W. Mărinimia nici o frică de primejdie are. ZANNE, P. VIII, 379. 2. Bunăvoință, înțelegere ; bunătate, generozitate. Mărinimia este o înălțime de simțiri. GOLESCU, E. 238/2. Din nemărginita sa mărinimie. . . au iertat pe numitele guvernuri. CR (1 830), 3482/14, cf. 1221/30, MARCOVICI, D. 9/15, 16/5, NEGRUZZI, S. I, 141, PONTBRIANT, D. Dar cine te cunoaște cu-a ta mărinimie, Se pleacă în uimire și se robește ție. ALECSANDRI, T. II, 206, cf. COSTINESCU, LM. Dintre toate animalele. . . lupul este aproape unicul căruia nu-i este cunoscută mărinimia. CONTEMPORANUL, III, 699, cf. MACEDONSKI, O. I, 248. Pentru ce la curte slobodă și-acum să fie Oare, încă se mai cade către ea mărinimie? DAVILA, V. V. 166. Pe legea mea, că împins numai de mărinimie primesc să împart patul cu tine. V. ROM. martie 1954, 136, cf. ib. septembrie 1 954, 130. Mărinimia iartă cele mai mari greșeli, zanne, p. viii, 379. Cu mărinimia dobîndești ceea ce nu gîndești. id. ib. ■fy- (Ironic) Și fiindcă toți se ilustrează cu atîta mărinimie unii pe alții, publicul cu bun simț a sfîrșit prin a nu crede pe nici unul. MAIORESCU, CR. I, 210. - Și: (învechit) marinimie (scris și mar-inimie) s. f. – Mare1 + inimă + suf. -ie, după lat. magnanimitas, fr. magnanimité.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F134) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
mărinimiesubstantiv feminin
- 1. Bunătate, bunăvoință, generozitate, înțelegere. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: bunătate bunăvoință generozitate înțelegere
- Se mai cade către ea mărinimie? DAVILA, V. V. 166. DLRLC
- Căpitani de frunte, plini de vitejie... și mărinimie. BOLINTINEANU, O. 68. DLRLC
- Arar se află pe tron mărinimia. MACEDONSKI, O. I 248. DLRLC
-
etimologie:
- Mare + inimă + sufix -ie DEX '09 DEX '98
- magnanimitas DEX '09 DEX '98