11 definiții pentru mămuță
din care- explicative (5)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- altele (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MĂMÚȚĂ, mămuțe, s. f. (Rar) Mămică. – Mamă + suf. -uță.
mămuță sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (Reg) mam~ / Pl: ~țe / E: mamă + -uță] 1-2 (Pop; șhp) Mămică (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MĂMÚȚĂ, mămuțe, s. f. (Pop.) Mămică. – Mamă + suf. -uță.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
MĂMÚȚĂ s. f. Mămucă. Iarna... se duceau tătuță și mămuța la Galați, unde aveau casa lor de reședință. SADOVEANU, P. M. 143.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mamuță sf vz mămuță
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!mămuță (rar) s. f., g.-d. art. mămuței
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
mămúță (rar) s. f., g.-d. art. mămúței; pl. mămúțe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mămúță s. f., g.-d. art. mămúței; pl. mămúțe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MĂMÚȚĂ s. v. măicuță, mămică.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mămuță s. v. MĂICUȚĂ. MĂMICĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MĂMUȚĂ s. f. (Popular) Diminutiv al lui m a m ă. 1. Mămică. Cf. BUDAI-DELEANU, LEX., LB. Din cînd în cînd, șoptea: Gîtul, mămuță, valeu, mă înnăduș, parcă mor! CONTEMPORANUL, V, 292. Mămuța mea – o chema Amalia – era o frumuseță. SADOVEANU, P. M. 143. Vreau să-i dau mămuței, să-i poarte ea. STANCU, R. A. I, 22. Mi-i dor de mămuța Că i-am supt țîțișoara. ȘEZ. VIII, 127, cf. 64. 2. Cf. m a m ă (I 2). Adormește. . . Doar te-ar putea mama crește, Să fii mamii de-ajutor. . . Mămuții tale în casă. MARIAN, NA. 318. – Pl.: mămuțe. – Și (regional) mamúță s. f. BUDAI-DELEANU, LEX. – Mamă + suf. -uțâ.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
mămuță, mămuțesubstantiv feminin
-
- Iarna... se duceau tătuță și mămuța la Galați, unde aveau casa lor de reședință. SADOVEANU, P. M. 143. DLRLC
-
etimologie:
- Mamă + sufix -uță. DEX '98 DEX '09