11 definiții pentru luntraș
din care- explicative (7)
- morfologice (2)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
LUNTRÁȘ, luntrași, s. m. Bărbat care conduce o luntre; vâslaș, năier, barcagiu. – Luntre + suf. -aș.
luntraș, ~ă smf [At: LEX. MARS. 224 / Pl: ~i, ~e / E: luntre + -aș] Persoană care conduce o luntre (1) Si: barcagiu, vâslaș, (înv) luntrar.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LUNTRÁȘ, -Ă, luntrași, -e, s. m. și f. Persoană care conduce o luntre; vâslaș, năier, barcagiu. – Luntre + suf. -aș.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
LUNTRÁȘ, luntrași, s. m. Cel care conduce o luntre; vîslaș. Era asemenea luntrașului care mișca lopețile. MIHALE, O. 168. Luntrașul cu chip negru i-a stat sinistru-n cale, Lăsîndu-mă pe țărmuri să plîng rătăcitor. MACEDONSKI, O. I 174. Pescuitul... formează cîrmacii și luntrașii cei buni. I. IONESCU, P. 407.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LUNTRÁȘ ~i m. Persoană care conduce o luntre; barcagiu; vâslaș; lopătar. [Sil. lun-traș] /luntre + suf. ~aș
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
luntraș m. cel ce mână o luntre.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
luntráș m. Acela care mînă luntrea, barcagiŭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
luntráș s. m., pl. luntráși
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
luntráș s. m., pl. luntráși
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
LUNTRÁȘ s. v. barcagiu.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
LUNTRAȘ s. barcagiu, lopătar, vîslaș, (rar) vîslitor, (înv.) vîslariu. (~ la Dunăre.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
luntraș, luntrașisubstantiv masculin luntrașă, luntrașesubstantiv feminin
- 1. Persoană care conduce o luntre. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Era asemenea luntrașului care mișca lopețile. MIHALE, O. 168. DLRLC
- Luntrașul cu chip negru i-a stat sinistru-n cale, Lăsîndu-mă pe țărmuri să plîng rătăcitor. MACEDONSKI, O. I 174. DLRLC
- Pescuitul... formează cîrmacii și luntrașii cei buni. I. IONESCU, P. 407. DLRLC
-
etimologie:
- Luntre + sufix -aș. DEX '98 DEX '09