9 definiții pentru licăritor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
LICĂRITÓR, -OÁRE, licăritori, -oare, adj. Care licărește. – Licări + suf. -tor.
LICĂRITÓR, -OÁRE, licăritori, -oare, adj. Care licărește. – Licări + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
licăritor, ~oare a [At: LM / V: (înv) licui~, licuitoriu / Pl: ~i, ~oare / E: licări1 + -tor] 1 (D. surse de lumină) Care emite o lumină slabă, difuză sau intermitentă. 2 (D. obiecte, suprafețe etc.) Care reflectă lumina Si: lucitor, sclipitor, strălucitor.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LICĂRITÓR, -OÁRE, licăritori, -oare, adj. Care licărește. Deasupra satului pluteau leneși nori negri, înghițind stelele licăritoare. V. ROM. februarie 1952, 118. [Papagalul] ofta prelung, deschizîndu-și arare licăritorul iris de aur subt greaua pleoapă. ANGHEL, PR. 46. Văd cum se sting licăritoare astre. MACEDONSKI, O. I 111.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
licuitor, ~oare a vz licăritor
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
licuitoriu, ~ie a vz licăritor
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
licăritór adj. m., pl. licăritóri; f. sg. și pl. licăritoáre
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
licăritór adj. m., pl. licăritóri; f. sg. și pl. licăritoáre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
LICĂRITÓR adj. lucitor, scânteietor, v. sclipitor.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
LICĂRITOR adj. lucitor, scînteietor, sclipitor, (astări rar) sclipind, (pop. și fam.) sclipicios, (înv.) scînteind, scînteios. (O lumină ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
licăritor, licăritoareadjectiv
- 1. Care licărește. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: lucitor sclipitor scânteietor
- Deasupra satului pluteau leneși nori negri, înghițind stelele licăritoare. V. ROM. februarie 1952, 118. DLRLC
- [Papagalul] ofta prelung, deschizîndu-și arare licăritorul iris de aur subt greaua pleoapă. ANGHEL, PR. 46. DLRLC
- Văd cum se sting licăritoare astre. MACEDONSKI, O. I 111. DLRLC
-
etimologie:
- Licări + sufix -tor. DEX '98 DEX '09