leshinat¹ [At: NEGRUZZI S. II 9 / Pl: ~uri / E: leshina] (Ivr) 12 smf^[1] Leshin (12). corectata

leshinat² ~a a [At: DOSOFTEI MOL. 75²/14 / Pl: ~atzi ~e / E: leshina] 1 Care shia pierdut temporar cunoshtintza k urmare a unei stari maladive a unor eforturi fizice mari a unei emotzii puternice etc. 2 Care este lipsit de vlaga din cauza foamei a setei etc. Si: extenuat moleshit sfarshit. 3 (Fig) Extrem de slab. 4 (Reg) Lacom. 5 (Mun; d. preparate culinare) Care are zahar in exces.

LESHINÁT A leshinatzi te adj. (Despre fiintze) 1. Cazut in leshin in nesimtzire de spaima de durere etc.) Dumitru Lie shi Ispas coboritzi shi ei la porunca ridicara pe bratze copila leshinata. SADOVEANU O. VII 41. Santimplat o nenorocire ishi zise dinsa pe jumatate leshinata. SLAVICI O. I 322. Intrun suflet alerga lupul shi o dete [pe zina Craiasa] leshinata in bratzele lui FatFrumos. ISPIRESCU L. 78. 2. Slabit peste masura cuprins de sfirsheala lipsit de vlaga extenuat moleshit (din cauza foamei a setei a oboselii caldurii etc.). Luca moshneagu... mina cum shtie el; caci mirtzoagele lui de cai erau vlaguitzi din caleafara shi slabi shi ogirjitzi k nishte mitzi de cei leshinatzi. CREANGA A. 123. Mie mi sarata Cam deo vita nalta Naltancornorata K ieshit din balta Mai mult leshinata. TEODORESCU P. P. 259. ◊ Fig. (Despre glas) Mama ia raspuns cu glasul leshinat. CARAGIALE O. III 30.

LESHINÁT ~ta (~tzi ~te) 1) v. A LESHINA. 2) fig. (despre voce) Care este foarte slab abia auzit. /v. a leshina

leshinat a. 1. cazut in leshin; 2. fig. stors de puteri: leshinat de foame.

leshinát a adj. Cuprins de leshin. Fig. Fara vigoare: un cal leshinat. Mincare leshinata care nu te satura care e prea slaba cum ar fi de ex. o cĭorba cu prea multa apa. Vorba leshinata vorba de om fara vigoare.

LESHINÁT adj. (MED.) inconshtient (Transilv.) petrecut. (Om ~.)

LESHINÁT adj. v. hamesit lihnit sfarshit.

LESHINAT adj. 1. (MED.) inconshtient (Transilv.) petrecut. (Om ~.) 2. sfirshit. (~ de foame de oboseala.)

leshinat adj. v. HAMESIT. LIHNIT.