opțiuni
  • info

7 definiții pentru leică (lele)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LÉICĂ1 s. f. (Pop.; adesea însoțit de numele persoanei la care se referă) Lele (1). – Cf. bg. lĕlka „cumnată”.

LÉICĂ1 s. f. (Pop.; adesea însoțit de numele persoanei la care se referă) Lele (1). – Cf. bg. lĕlka „cumnată”.

leică1 sfs [At: H XVII, 351 / E: bg лелка] (Pop) 1 (Trs; Mun) Lele1 (4). 2 (Reg) Termen de afecțiune cu care sora se adresează fratelui. 3 (Urmat de un nume de persoană) Lele (2). 4 (Îe) Suge, ~, să-ți faci scurteică Se spune în batjocură celor bețivi. 5 (Irn; îe) A poftit ~ca Guța la mere acre Se spune acelora care își doresc lucruri pe care nu le pot avea. 6 (Îe) Altă Stancă, ~ vorbă Se spune despre cineva care nu înțelege sensul spuselor cuiva. 7 Termen de respect folosit de nepoți pentru a vorbi cu sau despre o mătușă. 8 Termen de respect folosit de copii pentru a vorbi cu sau despre mama vitregă. 9 Termen afectiv cu care un bărbat se adresează fetei sau femeii iubite sau vorbește despre ea Si: iubită. 10 Termen pe care și-l atribuie o fată sau o femeie când vorbește cu sau despre bărbatul iubit. 11 (Fam) Termen folosit în cursul povestirii și care fără a fi adresat unei persoane, subliniază o relatare, o afirmație.

LÉICĂ1 s. f. (Popular, adesea însoțit de numele persoanei la care se referă) Lele. Nu te supăra, leică, o luă, tot cu duhul bunătății, și Angheluș a Stanei. PAS, L. I 125. Mamele, privind-o-n horă, Se cotesc: Olio, tu leică, Ce mai drac frumos de noră! COȘBUC, P. I 97. Cînd o trecu jumătate [apa], Leica-l trase de la spate. TEODORESCU, P. P. 321. ♦ Termen afectiv cu care o femeie se adresează unui bărbat. Ce-i veni fetei în gînd, zise fratelui său: urcă-te, leică, într-un copaci mare. ISPIRESCU, L. 336. – Pronunțat: lei-.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

léică1 (lele) (pop.) s. f., g.-d. art. léichii

léică (lele) s. f., g.-d. art. léichii; pl. leici

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LÉICĂ s. v. lele, leliță, mătușă, pâlnie, țață.

leică s. v. LELE. LELIȚĂ. MĂTUȘĂ. PÎLNIE. ȚAȚĂ.

Intrare: leică (lele)
substantiv feminin (F48)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • leică
  • leica
plural
  • leici
  • leicile
genitiv-dativ singular
  • leici
  • leicii
  • leichii
  • leicăi
plural
  • leici
  • leicilor
vocativ singular
  • leică
  • leico
plural
  • leicilor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

leică, leicisubstantiv feminin

  • 1. popular (Adesea însoțit de numele persoanei la care se referă) Lele. DEX '09 DLRLC
    sinonime: lele leliță mătușă țață
    • format_quote Nu te supăra, leică, o luă, tot cu duhul bunătății, și Angheluș a Stanei. PAS, L. I 125. DLRLC
    • format_quote Mamele, privind-o-n horă, Se cotesc: Olio, tu leică, Ce mai drac frumos de noră! COȘBUC, P. I 97. DLRLC
    • format_quote Cînd o trecu jumătate [apa], Leica-l trase de la spate. TEODORESCU, P. P. 321. DLRLC
    • 1.1. Termen afectiv cu care o femeie se adresează unui bărbat. DLRLC
      • format_quote Ce-i veni fetei în gînd, zise fratelui său: urcă-te, leică, într-un copaci mare. ISPIRESCU, L. 336. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.