larva sf [At: LB / Pl: ~ve / E: lat larva it larva fr larve] 1 (Inv) Masca. 2 (Inv; ie) A pune va jos A se demasca. 3 (Inv) Obiect care ascunde mascheaza Si: masca paravan. 4 (Inv) Aparentza inshelatoare. 5 (Inv) Impletitura din fire textile metalice etc. folosita pentru protejarea fetzei impotriva intzepaturilor insectelor etc. Si: masca obrazar. 6 (Inv) Strigoi. 7 (Inv) Fantoma. 8 Stadiu in dezvoltarea individuala a unor vietatzi la ieshirea din ou deosebit prin forma shi mod de viatza de stadiul adult. 910 (Fig) Fiintza (inferioara sau) incomplet evoluata.

LÁRVA larve s. f. 1. Nume dat formei care o au la ieshirea din ou in primul stadiu de dezvoltare animalele care se dezvolta cu metamorfoza. Viermii de matase sint larvele unor fluturi de noapte. ZOOLOGIA 85. Dupa parasirea oului larva se hraneshte continuu corpul ei creshte shi se dezvolta. FAUNA R.P.R. I I 220. Tot felul de larve uricioase viermi paroshi crustacei dezgustatori shi ginganii sa nu le vezi. C. PETRESCU I. I 14. 2. (Frantzuzism rar) Spectru fantoma. Printre razele albastre... Se adunacum.... balauri strigoi larve. NEGRUZZI S. II 121.

LÁRVA s.f. (Biol.) Nume dat primei forme care o au la ieshirea din ou unele animale care se dezvolta prin metamorfoza. [< fr. larve cf. lat. larva masca].

LÁRVA s. f. stadiu in dezvoltarea unor animale (insecte bacterieni etc.) diferit de stadiul adult. (< fr. larve lat. larva)

LÁRVA ~e f. Organism (de peshti amfibieni sau nevertebrate) aflat in prima faza evolutiva dupa ieshirea din ou. /<fr. larve

larva f. prima stare sub care insectele ies din ou: omida e larva fluturelui.

*lárva f. pl. e (lat. larva masca de teatru strigoĭ). Prima forma a insectelor: omida e larva flutureluĭ.

lárva s. f. g.d. art. lárvei; pl. lárve

lárva s. f. g.d. art. lárvei; pl. lárve

LÁRVA s. 1. (ZOOL.) (pop.) plod. (~ de broasca.) 2. (MITOL.; la pl.) lemuri (pl.). (~ la romani.)

LARVA s. (ZOOL.) (pop.) plod. (~ de broasca.)