13 definitzii pentru lamura
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- relatzionale (2)
- etimologice (1)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
LÁMURA s. f. Partea cea mai buna mai curata shi mai aleasa dintrun lucru; floarea fruntea crema unui lucru. Lat. lamina sau *lam(i)nula.
LÁMURA s. f. Partea cea mai buna mai curata shi mai aleasa dintrun lucru; floarea fruntea crema unui lucru. Lat. lamina sau *lam(i)nula.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
lamura1 sf [At. BIBLIA (1688) 3071/42 / Pl: ~ri / E: lat lamina] 1 sf (Inv; is) Aur ~ argint ~ Metal de cea mai buna calitate cu un inalt grad de puritate. 2 sf Puritate. 3 sf Calitate superioara. 4 sf (Pex) Cea mai buna parte mai curata shi mai aleasa dintrun lucru Si: chintesentza crema esentza floare frunte spuma. 5 sf (Is) ~ de aur Parte foarte pretzioasa a unei entitatzi. 6 sf (Asr) Persoana care se distinge prin harnicie corectitudine integritate morala etc. Si: elita. 7 a (D. apa) Limpede.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
lamura2 sf vz ramura
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
LÁMURA s. f. Partea cea mai buna mai curata mai aleasa dintrun lucru; floarea fruntea unui lucru. Lamura griului. Lamura fainii. ▭ Umblau albinele la cules shi stringeau la shtiubeie lamura florilor. SADOVEANU O. III 411. ◊ Fig. Oricare ar fi lamura adevarului Partzicul era... un pamint de sudalma shi de otrava. CAMILAR N. II 7. Vorbirea ta mii lamura de miere. EMINESCU O. IV 283.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
LÁMURA f. Partea cea mai buna cea mai fina a unui lucru; frunte a unui lucru. [G.D. lamurii] /<lat. lamina
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
lamura f. 1. floarea fainei: 2. fig. ce e mai bun in ceva. [Origina necunoscuta].
- sursa: SHaineanu, ed. VI (1929)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
lámura f. fara pl. (cp. cu lat. *lammula dim. d. *lamma lama). Ceĭa ce e maĭ bun intr’un lucru. Faina de calitate superioara. Fig. Sal scoata k lamura sal scoata achitat spalat de acuzare (Rebr. 2 127). Lamura de om om harnic curat shi onest.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
lámura s. f. g.d. art. lámurii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
lámura s. f. g.d. art. lámurii
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
lámura s. f. g.d. art. lamurei; pl.
- sursa: DMLR (1981)
- adaugata de gall
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
LÁMURA s. 1. (reg.) puf pulbere. (~ a fainii.) 2. (fig.) crema floare spuma. (~ din ceva.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
LAMURA s. 1. (reg.) puf pulbere. (~ a fainii.) 2. (fig.) crema floare spuma. (~ din ceva.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
lámura (ri) s. f. 1. Metal pretzios pur masiv autentic. 2. Crema elita. Lat. lamina „bara de metal pretzios” (lexiconul de la Buda; Tiktin; Bogrea Dacor. III 411; DAR). Rezultatul pl. *lamene a trecut in lamuri prin analogie cu pl. terminate in uri cf. vergura lature tzarm; sing. lamura este o reconstituire analogica. Giuglea Cercetari lexicografice 14 porneshte mai curind de la un lat. *lamŭla shi Candrea de la *lamnŭla; Graur BL V 103 afirma k nici una dintre explicatzii nu este acceptabila; dar nu pare sa aiba dificultatzi in admiterea etimonului lamina care corespunde semantic shi se poate explica shi prin fonetism. Mai inainte Pushcariu ZRPh. XXVIII 681 shi Pushcariu 935 REW 4869 se gindisera la lat. *remola din remolere care pare mai putzin probabil shi Roesler 572 in gr. λαμπρός „stralucit(or)”. Der. lamuri vb. (a purifica; a depura metalele; a explica a deslushi a elucida a netezi; a distinge) care Cretzu 342 il explica pornind de la lat. lumināre; nelamurit adj. (neclar confuz indistinct); lamuritor adj. (curatzitor purificator; explicativ clarificator). Koerting 5614 il explica pe lamuri prin lat. limulĭre cf. Densusianu Rom. XXXIII 281.
- sursa: DER (1958-1966)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
lamura, lamurisubstantiv feminin
- 1. Partea cea mai buna mai curata shi mai aleasa dintrun lucru; floarea fruntea crema unui lucru. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Lamura graului. Lamura fainii. DLRLC
- Umblau albinele la cules shi stringeau la shtiubeie lamura florilor. SADOVEANU O. III 411. DLRLC
- Oricare ar fi lamura adevarului Partzicul era... un pamint de sudalma shi de otrava. CAMILAR N. II 7. DLRLC
- Vorbirea ta mii lamura de miere. EMINESCU O. IV 283. DLRLC
-
etimologie:
- lamina DEX '09 DEX '98
- *lam(i)nula DEX '09 DEX '98