lámura (ri) s. f. 1. Metal pretzios pur masiv autentic. 2. Crema elita. Lat. lamina „bara de metal pretzios” (lexiconul de la Buda; Tiktin; Bogrea Dacor. III 411; DAR). Rezultatul pl. *lamene a trecut in lamuri prin analogie cu pl. terminate in uri cf. vergura lature tzarm; sing. lamura este o reconstituire analogica. Giuglea Cercetari lexicografice 14 porneshte mai curind de la un lat. *lamŭla shi Candrea de la *lamnŭla; Graur BL V 103 afirma k nici una dintre explicatzii nu este acceptabila; dar nu pare sa aiba dificultatzi in admiterea etimonului lamina care corespunde semantic shi se poate explica shi prin fonetism. Mai inainte Pushcariu ZRPh. XXVIII 681 shi Pushcariu 935 REW 4869 se gindisera la lat. *remola din remolere care pare mai putzin probabil shi Roesler 572 in gr. λαμπρός „stralucit(or)”. Der. lamuri vb. (a purifica; a depura metalele; a explica a deslushi a elucida a netezi; a distinge) care Cretzu 342 il explica pornind de la lat. lumināre; nelamurit adj. (neclar confuz indistinct); lamuritor adj. (curatzitor purificator; explicativ clarificator). Koerting 5614 il explica pe lamuri prin lat. limulĭre cf. Densusianu Rom. XXXIII 281.