optziuni
  • info

11 definitzii pentru lamentare

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

LAMENTÁRE lamentari s. f. Actziunea de a se lamenta shi rezultatul ei; tanguire vaicareala lamentatzie. V. lamenta.

LAMENTÁRE lamentari s. f. Actziunea de a se lamenta shi rezultatul ei; tanguire vaicareala lamentatzie. V. lamenta.

lamentare sf [At: ARISTIA PLUT. 13/15 / Pl: ~tari / E: lamenta] 1 (Lpl) Strigate insotzite de plansete care exprima durerea amaraciunea sau suferintza mai ales morala Si: lamentatzie (1) (liv) lament (1) lamento (2). 2 Plangere zgomotoasa shi adesea exagerata Si: lamentatzie (2) jelire tanguire (liv) lamento (3). 3 Cerere insistenta de a se indeplini o dorintza de a se face un serviciu o favoare etc. Si: lamentatzie (3) rugaminte. 4 (Nob) Bocire a unui mort Si: lamentatzie (4). 5 (Cu sens atenuat) Cuvinte care exprima nemultzumirea necazul etc. Si: lamentatzie (5) (pop) vaitatura.

LAMENTÁRE lamentari s. f. Actziunea de a se lamenta shi rezultatul ei; tinguire vaicareala lamentatzie. SHi pe urma rugamintzi lamentari juraminte plecaciuni. BOGZA A. I. 530. Moartea lui timpurie la Palermo in Sicilia a fost la noi deseori prilej de lamentari lirice. SADOVEANU E. 53.

LAMENTÁRE s.f. Actziunea de a se lamenta shi rezultatul ei; lamentatzie jeluire. [< lamenta].

lamentare f. plangere cu gemete shi strigate.

*lamentatziúne f. (lat. lamentátio ónis). Vaĭet jalire: lamentatziunile luĭ Ĭeremia. SHi átzie shi áre.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

lamentáre s. f. g.d. art. lamentắrii; pl. lamentắri

lamentáre s. f. g.d. art. lamentarii; pl. lamentari

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

LAMENTÁRE s. v. vaitat.

LAMENTARE s. boceala bocire bocit cainare jelire jelit jeluire lamentatzie plingere plins tinguiala tinguire tinguit vaitare vaitat vaitatura (pop. fam. shi peior.) vaicareala (pop.) jeluiala (inv. shi reg.) olalaire (reg.) vaierare vaierat (inv.) obidire olecaire. (O ~ inutila.)

Dictzionare specializate

Explica intzelesuri specializate ale cuvintelor.

LAMENTARE. Subst. Lamentare lamentatzie (rar) deploratzie (rar); boceala bocet bocit bocire ieremiada (livr.) jelanie jelire jelit jeluiala jeluire plingere plins plinset plinsoare tinguiala tinguire tinguit vaiet vaitare vaitatura vaicareala (pop. shi fam.) vaicar (reg.) vaier vaierare (reg.) cainare. Bocitoare jeluitoare plingatoare (reg.) prefice (rar). Adj. Bocitor jelitor jeluitor plingacios plingaretz plingator tinguitor tinguios vaitaretz (rar) vaitator (rar). De plins lamentabil deplorabil jalnic. Vb. A se lamenta a (se) boci a se jeli a se jelui a se plinge a se tingui a se vaita a se vaicari (pop. shi fam.) a se vaiera (reg.) a se caina. A deplinge a deplora (rar) a boci a jeli a plinge a tingui a vaita a caina. V. durere mila plins regret tristetze.

Intrare: lamentare
lamentare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lamentare
  • lamentarea
plural
  • lamentari
  • lamentarile
genitiv-dativ singular
  • lamentari
  • lamentarii
plural
  • lamentari
  • lamentarilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

lamentare, lamentarisubstantiv feminin

  • 1. Actziunea de a se lamenta shi rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: jeluire lamentatzie tanguire vaicareala vaitat
    • format_quote SHi pe urma rugamintzi lamentari juraminte plecaciuni. BOGZA A. I. 530. DLRLC
    • format_quote Moartea lui timpurie la Palermo in Sicilia a fost la noi deseori prilej de lamentari lirice. SADOVEANU E. 53. DLRLC
etimologie:
  • vezi lamenta DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.