8 definiții pentru juvete
Explicative DEX
JUVÉTE, juveți, s. m. Nume generic dat peștilor mărunți. ♦ (Fam.) Epitet dat oltenilor. – Et. nec.
JUVÉTE, juveți, s. m. Nume generic dat peștilor mărunți. ♦ (Fam.) Epitet dat oltenilor. – Et. nec.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
juvete sm [At: I. CR. III, 76 / Pl: ~eți / E: nct] 1 (Reg) Pește mărunt din orice fel de specie. 2 (Fam) Soldat începător fără grad. 3 (Fam) Oltean.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
JUVÉTE, juveți, s. m. Pește mărunt, de orice specie. De primăvara pînă toamna tîrziu, cu tîrbocul, pe malul bălții, prinde juveți și cu asta se hrănește. STANCU, D. 314. Toată apa că-mi vîna. Ziua și noaptea tot da, Nici juvete nu prindea. PĂSCULESCU, L. P. 176.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
juvéte s. m., pl. juvéți
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
juvéte s. m., pl. juvéți
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Relaționale
JUVÉTE s. v. baboi, babușcă, fâță, oltean.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
juvete s. v. BABOI. BABUȘCĂ. FÎȚĂ. OLTEAN.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Argou
juvete, juveți s. m. 1. (cart.) valet. 2. (peior.) om naiv și credul, de pe urma căruia se poate profita cu ușurință.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M46) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
juvete, juvețisubstantiv masculin
-
- De primăvara pînă toamna tîrziu, cu tîrbocul, pe malul bălții, prinde juveți și cu asta se hrănește. STANCU, D. 314. DLRLC
- Toată apa că-mi vîna. Ziua și noaptea tot da, Nici juvete nu prindea. PĂSCULESCU, L. P. 176. DLRLC
- 1.1. Epitet dat oltenilor. DEX '09 MDA2 DEX '98sinonime: oltean
-
- 2. Soldat începător fără grad. MDA2
etimologie:
- DEX '09 MDA2 DEX '98