BABÓI, baboi, s. m. (Iht.) 1. Denumire generică dată peștilor de apă dulce. 2. (Reg.) Biban. – Din bg. baboj.

baboi sm [At: DDRF / V: băb~ / Pl: ~ / E: bg бабой] (Iht) 1 Pește mic de orice specie. 2 (Reg; șîs) ~ ghebos Biban (Percufluviatilis). 3 (Reg; șîs ~ de nisip sau de glod) Guvid (Gobius).

babói s.m. 1 (iht.) Nume generic dat peștilor mici de apă dulce. 2 (iht.; reg.; și baboi ghebos) Biban (Percu fluviatilis). 3 (iht.; reg.; și baboi de nisip, baboi de glod) Guvid (Gobius). 4 (arg.) Șef de bandă. • pl. -oi. și (reg.) băbói s.m. /<bg. бабои.

BABÓI, baboi, s. m. (Iht.) 1. Pește mic de orice specie. 2. (Reg.) Biban – Din bg. baboj.

BABÓI, baboi, s. m. Nume generic dat exemplarelor mici ale celor mai comuni pești de apă dulce: biban, guvid, babușcă, caras etc. Dimineața plecăm spre conac cu căruța cu peste baboi cît degetul. STANCU, 510.

BABÓI, baboi, s. m. Nume generic dat exemplarelor mici ale peștilor comuni de apă dulce. – Bg. baboj.

BABÓI ~ m. 1) Pește dulcicol, de talie mică, având corpul de culoare cenușie-cafenie, cu cap mare și turtit. 2) Orice pește dulcicol mărunt. [Sil. ba-boi] /<bulg. baboj

babóĭ m., pl. tot așa (d. babă; bg. baboĭ și baban. Cp. cu bubuĭoc, biban, ghiban, ghiborț, ghigorț). – Dim. baboĭaș. – Ceata lui Baboĭ (Isp.), ceata unor răĭ, după numele căpitanuluĭlor numit așa.

babói (pește) s. m., pl. babói, art. babóii

babói (zool.) s. m., pl. babói, art. babóii

BABÓI s. 1. v. biban. 2. (IHT.) babușcă, fâță, (Olt.) juvete. (Peștele mărunt de apă dulce se numește ~.)

BABÓI s. v. biban.

BABOI s. (IHT.) babușcă, fîță, (Olt.) juvete. (Peștele mărunt se numește ~.)

baboi s. v. BIBAN.

babói (babói), s. m. – 1. Biban (Perca fluviatilis). – 2. Pește mic, plevușcă. Bg. baboi (DAR). – Puțin probabilă ipoteza lui Cihac, II, 477, care se gîndește la mag. báb „larvă”.

baboi, baboi s. m. copil de țigan