O definiție pentru jurat (jurare)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
jurat2 sn [At: PSALT. SCH. 218/11 / V: giu~ / Pl: (rar) ~uri / E: jura] (Înv) 1 Jurare (1). 2 (Ccr) Jurământ. 3-9 Jurare (3-9). 10 Implorare. 11 (Nob) Înjurare.
Intrare: jurat (jurare)
jurat2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată: