JUPUÍT² A jupuitzi te adj. (Despre piele) Luat tras de pe corp; (despre oameni sau animale ori despre partzi ale corpului) cu pielea luata; belit. ♦ Descuamat. ♦ Julit. ♦ (Despre arbori) Cojit. ♦ (Despre lucruri) Ros uzat [Var.: (reg.) jupít a adj.] V. jupui.

jupuit² ~a a [At: I. IONESCU D. 479 / V: ~pit ~poiat ~poit^[1] ~iat / Pl: ~itzi ~e / E: jupui] 1 (D. piele) Tras de pe corp. 2 (D. un animal) Cu pielea luata de pe corp Si: belit. 3 (D. piele) Cojit. 4 (Spc) Descuamat. 5 (D. arbori) Curatzat de coaja. 6 (Fig; d. oameni) Jefuit. 7 (Trs) Lovit. 8 (D. peretzi tencuiala) Coshcovit. 9 (Pex; d. haine) Deteriorat. 10 (Reg; d. cai) Batran shi slab.

JUPUÍT² A jupuitzi te adj. (Despre piele) Luat tras de pe corp; (despre oameni sau animale ori despre partzi ale corpului) cu pielea luata; belit. ♦ Descuamat. ♦ Julit. ♦ (Despre arbori) cojit. ♦ (despre lucruri) Ros uzat. [Var.: (reg.) jupít a adj.] V. jupui.

JUPUÍT² A jupuitzi te adj. 1. (Despre piele) Luat tras de pe corp; (despre oameni sau animale sau despre partzi ale corpului) cu pielea luata. [Epizootia] se poate propaga... prin resturile animalelor moarte prin pielea lor jupuita proaspata. I. IONESCU D. 479. Ieshi in urma dacei nerozi copii tras Jupuit k vai de dinsul la picioare miini shi nas. PANNpann N. H. 5. ◊ (Substantivat) Ce rascumparare se poate da poporului... pentru jupuitzii de vii shi ruptzii in patru de cai. SADOVEANU E. 55. ♦ Fig. (Neobishnuit) Fara pene fara par. La poalele lor cuibeaza vulturii cei falnici cu late pene negre precum shi cei suri al caror cioc ascutzit shi aprig la prada rasare hidos din ale lor grumazuri jupuite shi golashe. ODOBESCU S. III 16. 2. (Despre arbori) Cojit. Jupuitzi de coaja invalmashitzi cu bolovanii care iau zdrobit brazii stau marturie despre cumplita putere a Oltului. BOGZA C. O. 99. ♦ (Despre tencuiala p. ext. despre peretzi) Coshcovit. Atelier mic... cu peretzi jupuitzi shi innegritzi. PAS Z. I 304. ♦ Ros uzat. Un vatajel co manta ferfenitzita shi cu un chipiu care nu mai avea nici o forma incins cun tesac cu teaca jupuita ashtepta linishtit la o parte. SADOVEANU O. III 372. Variante: jupoít a (C. PETRESCU I. II 159) jupoiát a (C. PETRESCU C. V. 261 IBRAILEANU A. 71) jupuiáta (C. PETRESCU R. DR. 222) adj.

JUPÍT A adj. v. jupuit².

jupit² ~a a vz jupuit²

jupoiat ~a a vz jupuit²

jupuiat ~a a vz jupuit²

JUPÍT A jupitzi te adj. v. jupuit².

JUPÍT A jupitzi te adj. (Regional) Jupuit. Piele jupita. ▭ Iatal colo jos lungit... Linga focul de nuiele Unde ard jupitzi de pele Patru miei de la ispas. ALECSANDRI P. II 105. ◊ (Substantivat; la vocativ depreciativ despre cai) Hi hi mincavar lupii... hi jupitule! ALECSANDRI T. 394.

JUPOIÁT A adj. v. jupuit.

JUPOÍT A adj. v. jupuit.

JUPUIÁT A adj. v. jupuit.

jupuít adj. m. pl. jupuítzi; f. sg. jupuíta pl. jupuíte

JUPUÍT adj. 1. (pop.) belit. (Animal ~.) 2. v. julit. 3. v. descuamat. 4. v. descojit.

JUPUÍT adj. v. jecmanit jefuit.

JUPUIT adj. 1. (pop.) belit. (Animal ~.) 2. julit zdrelit. (Are degetul ~.) 3. cojit descuamat. (Piele ~.) cojit descojit. (Trunchi ~.)

jupít a jupitzi te adj. (reg.) Acoperit cu jupi: „Casa era cu paie k ashe o fost pa atunci era jupita cu jupi de secara” (Biltziu 2013: 109). Din jupi „a acoperi cu jupi” (< jup „snop”).