JUPUÍT² A jupuitzi te adj. 1. (Despre piele) Luat tras de pe corp; (despre oameni sau animale sau despre partzi ale corpului) cu pielea luata. [Epizootia] se poate propaga... prin resturile animalelor moarte prin pielea lor jupuita proaspata. I. IONESCU D. 479. Ieshi in urma dacei nerozi copii tras Jupuit k vai de dinsul la picioare miini shi nas. PANNpann N. H. 5. ◊ (Substantivat) Ce rascumparare se poate da poporului... pentru jupuitzii de vii shi ruptzii in patru de cai. SADOVEANU E. 55. ♦ Fig. (Neobishnuit) Fara pene fara par. La poalele lor cuibeaza vulturii cei falnici cu late pene negre precum shi cei suri al caror cioc ascutzit shi aprig la prada rasare hidos din ale lor grumazuri jupuite shi golashe. ODOBESCU S. III 16. 2. (Despre arbori) Cojit. Jupuitzi de coaja invalmashitzi cu bolovanii care iau zdrobit brazii stau marturie despre cumplita putere a Oltului. BOGZA C. O. 99. ♦ (Despre tencuiala p. ext. despre peretzi) Coshcovit. Atelier mic... cu peretzi jupuitzi shi innegritzi. PAS Z. I 304. ♦ Ros uzat. Un vatajel co manta ferfenitzita shi cu un chipiu care nu mai avea nici o forma incins cun tesac cu teaca jupuita ashtepta linishtit la o parte. SADOVEANU O. III 372. Variante: jupoít a (C. PETRESCU I. II 159) jupoiát a (C. PETRESCU C. V. 261 IBRAILEANU A. 71) jupuiáta (C. PETRESCU R. DR. 222) adj.