JUDÉTZ (I 1 2) judetzi s. m. (I 3 4 II) judetze s. n. I. 1. S. m. (In vechea organizare a TZarii Romaneshti) Denumire data carmuitorului unui orash; primar. 2. S. m. (Invechit shi regional) Judecator (1). 3. S. n. Judecata (3). 4. S. n. (Inv.; in religia creshtina) Judecata de Apoi. II. S. n. 1. (In vechea organizare a TZarii Romaneshti) Impartzire administrativteritoriala corespunzatoare tzinutului in Moldova. 2. Unitate administrativteritoriala in Romania in componentza careia intra mai multe orashe shi comune. Lat. judicium.

judetz [At: COD. VOR. 62/9 / V: giu~ / Pl: ~e (rar) ~uri ~i / E: ml judicium] 1 sn (Inv) Judecata (1). 2 sn (Spc) Judecata (9) de apoi. 3 sn (Inv; ie) A face sau a da ~ A da o sentintza judecatoreasca. 4 sn (Inv) Tribunal. 5 sm (Inv) Judecator (1). 6 sm (Inv; spc) Dumnezeu. 7 sm (Inv) Domn. 8 sm (Inv) Guvernator. 9 sm (Inv) Principe. 10 sm (Inv) Capetenie. 11 sm (Inv) Staroste. 12 sm (Trs; inv) Primar. 13 sm (Inv; in tzarile romane) Carmuitor al unui orash. 14 sn (Inv) Impartzire administrativteritoriala corespunzatoare tzinutului din Moldova. 15 sn (Reg) Impartzire teritoriala pusa sub conducerea unui prefect Si: (Trs) comitat (Buc) betzarc (irg) varmeghe. 16 sn (Pex) District. 17^[1] Unitate administratrivteritoriala in Romania in componentza careia intra mai multe orashe shi comune.

JUDÉTZ (I 1 2) judetzi s. m. (I 3 4 II) judetze s. n. I. 1. S. m. (In vechea organizare a TZarii Romaneshti) Denumire data carmuitorului unui orash; primar. 2. S. m. (Invechit shi regional) Judecator (1). 3. S. n. Judecata (3). 4. S. n. (Inv.; in religia creshtina) Judecata de apoi. II. S. n. 1. (In vechea organizare a TZarii Romaneshti) Impartzire administrativteritoriala corespunzatoare tzinutului in Moldova. 2. Unitate administrativteritoriala in Romania in componentza careia intra mai multe orashe shi comune. Lat. judicium.

JUDÉTZ judetze s. n. 1. Fiecare din diviziunile administrative teritoriale mai vechi ale tzarii puse sub conducerea unui prefect sau (mai de mult) a unui ispravnic numit de autoritatea centrala. Au gasit cu cale sa cheme la adunare shi citziva tzarani fruntashi cite unul din fiecare judetz. CREANGA A. 161. SHi se plimba prin ostretze K ispravniciin judetze. TEODORESCU P. P. 305. ♦ (Invechit) Cnezat. Un cnezat sau judetz era condus de un cneaz jude sau jupan. IST. R.P.R. 64. 2. (Invechit shi arhaizant) Judecata (II) proces. Sa facut indata judetz pentru viclenii vinovatzi. SADOVEANU D. P. 69. Lui Petruvoda i sa facut judetz cum scrie la carte. SADOVEANU F. J. 493. ♦ (In religia creshtina) Judecata de apoi. Lua cartea lui Zoroastru... shi incepu a ceti judetzul pamintului. EMINESCU N. 65.

JUDÉTZ ~e n. Unitate administrativteritoriala de rang superior avand in componentza mai multe orashe shi comune. /<lat. judicium

judetz n. 1. od. judecata: «Judetzul sufletului cu trupul» e titlul unei opere de Cantemir; 2. district (lit. jurisdictziune). Romania are 76 de judetze (numite obishnuit dupa numele raului ce trece prin tr’insele) fiecare administrat de un prefect shi de un consiliu judetzean. ║ m. od. judecator capul pargarilor (in Muntenia): judetzii shi juratzii Sibiului OD. [Vechiurom. judetz judecata judecator shi tribunal = lat. JUDICIUM].

judétz n. pl. e (lat. judĭcium. La intz. de „judecator” poate sa fi influentzat vsl. sondĭcĭ judecator). Vechĭ. Judecator: judetzu de apoĭ. Judecator (pl. tot e k shi ajutor). Primar (urban saŭ rural): Hrajit Lucacĭ judetzul de in Cetatea Brashovului (Cor.) craiul sa puna gĭudetzele sale shi sa imparta tzara (Ur.) am ajuns in satu in care era el judetz (Sadov. VR. 1911 4 60). Azĭ. District tzinut diviziune administrativa (Munteniĭ ziceaŭ judetz. Modoveniĭ tzinut): Romania are 71 de judetze (numite de multe orĭ dupa numele riuluĭ care le strabate) administrate de un prefect shi de un consiliŭ de 21 de membrĭ (consiliŭ judetzanesc). V. jandarm shoituz pircalab pirgar ispravnic.

judétz² (unitate administrativa judecata) s. n. pl. judétze; abr. (unitate administrativa) jud.

judétz (unitate administrativteritoriala judecata) s. n. pl. judétze

JUDÉTZ s. v. actziune animozitate cauza cearta conflict decizie dezacord dezbinare diferend discordie discutzie disensiune disputa divergentza galceava hotarare invrajbire judecata judecator litigiu neintzelegere primar proces sentintza verdict vrajba zazanie.

JUDÉTZ s. 1. (IST.) sholtuz (prin Mold.) voit. (~ al unui orash.) 2. (inv.) sud (inv. in Bucov.) betzarc (inv. in Transilv.) comitat (inv. in Mold.) tzinut (inv. in Transilv.) varmeghie. (~ul Bihor.)

JUDETZ s. 1. (IST.) sholtuz (prin Mold.) voit. (~ al unui orash.) 2. (inv.) sud (inv. in Bucov.) betzirc (inv. in Transilv.) comitat (inv. in Mold.) tzinut (inv. in Transilv.) varmeghie. (~ Bihor.)

judetz s. v. ACTZIUNE. ANIMOZITATE. CAUZA. CEARTA. CONFLICT. DECIZIE. DEZACORD. DEZBINARE. DIFEREND. DISCORDIE. DISCUTZIE. DISENSIUNE. DISPUTA. DIVERGENTZA. GILCEAVA. HOTARIRE. INVRAJBIRE. JUDECATA. JUDECATOR. LITIGIU. NEINTZELEGERE. PRIMAR. PROCES. SENTINTZA. VERDICT. VRAJBA. ZIZANIE.

judétz (judétze) s. n. 1. Judecata cercetare a unei cauze judiciare. 2. Tribunal for. 3. Impartzire administrativa tzinut. 4. (S. m.) Judecator magistrat. 5. (S. m.) Guvernator conducator capetenie. Mr. giudetz megl. judetz. Lat. iūdĭcium (Pushcariu 915; CandreaDens. 909; REW 4601; DAR) cf. it. giudizio sp. juicio. Ipoteza lui ByckGraur 34 care il explica pe judetz prin jude pl. judeci pare improbabila; cf. shi S. Pop Dacor. VIII 62. Der. judetzean adj. (provincial). Cf. der. neol. judiciar adj. din fr. judiciaire; judicios adj. din fr. judicieux.

judétz judetze s.n. 1. (reg.; inv.) Judecata; judecata de apoi: „Nici soare na rasari / Nici stele pa cer nor fi / Atuncea judetzua fi” (Biltziu 1996: 236). 2. (reg.; inv.) Judecator: „Tu Siulei capata / Paharu’ botezului / Scaunu’ judetzului” (Memoria 2001: 112). 3. TZinut comitat departament district. ♦ Atestat sec. XV (Mihaila 1974). Lat. judicium „proces functzie de judecator; tribunal” (SHaineanu Scriban; Pushcariu CDDE DA cf. DER; DEX MDA).

judétz e s.n. 1. Judecata; judecata de apoi: „Nici soare na rasari / Nici stele pa cer nor fi / Atuncea judetzua fi” (Biltziu 1996: 236). 2. Judecator: „Tu Siulei capata / Paharu botezului / Scaunul judetzului” (Memoria 2001: 112). Lat. judicium.

JUDÉTZ (lat. judicium) s. n. 1. Circumscriptzie administrativteritoriala shi colectivitate umana alcatuita din orashe comune rurale in temeiul conditziilor istorice geografice socialpolitice etnice ale legaturilor culturale shi traditzionale ale populatziei cu o denumire o reshedintza shi organe locale care asigura administratzia judetzeana. Existentza j. este contemporana cu alcatuirea statelor romane. Numele de j. era propriu TZarii Romaneshti. In Moldova sa utilizat termenul de tzinut. In Ardeal se folosea denumirea de comitat shi district iar in zonele secuieshti shi saseshti aceea de scaun. In TZara Romaneasca majoritatea j. sau constituit in jurul apelor care le strabateau luandushi numele acestora (ex.: Olt Argesh Ialomitza sh.a.). In Moldova shi Transilvania majoritatea j. sau format in jurul unor cetatzi sau orashe de la care shiau luat denumirea (ex.: Neamtz Suceava Bihor). Alaturi de nume stema constituie un semn caracteristic shi simbolic al j. In perioada 8 sept. 195017 febr. 1968 j. au fost desfiintzate shi inlocuite cu regiuni. La reinfiintzarea j. 23 de judetze istorice au fost omise in mod abuziv din Legea nr. 2/1968 (Baia Campulung Ciuc Covurlui Dorohoi Fagarash Falciu Muscel Odorhei Putna Radautzi Ramnicu Sarat Roman Romanatzi Severin Somesh Tarnava Mare Tarnava Mica Tecuci Trei Scaune Turda Tutova Vlashca). In 1999 in Romania existau 41 de judetze shi separat municipiul Bucureshti cu rang de judetz. 2. (In TZara Romaneasca pana in sec. 18) Denumire data carmuitorului unui orash. In Moldova i se spunea sholtuz. 3. (Inv. shi pop.) Judecata.