JUDÉTZ (lat. judicium) s. n. 1. Circumscriptzie administrativteritoriala shi colectivitate umana alcatuita din orashe comune rurale in temeiul conditziilor istorice geografice socialpolitice etnice ale legaturilor culturale shi traditzionale ale populatziei cu o denumire o reshedintza shi organe locale care asigura administratzia judetzeana. Existentza j. este contemporana cu alcatuirea statelor romane. Numele de j. era propriu TZarii Romaneshti. In Moldova sa utilizat termenul de tzinut. In Ardeal se folosea denumirea de comitat shi district iar in zonele secuieshti shi saseshti aceea de scaun. In TZara Romaneasca majoritatea j. sau constituit in jurul apelor care le strabateau luandushi numele acestora (ex.: Olt Argesh Ialomitza sh.a.). In Moldova shi Transilvania majoritatea j. sau format in jurul unor cetatzi sau orashe de la care shiau luat denumirea (ex.: Neamtz Suceava Bihor). Alaturi de nume stema constituie un semn caracteristic shi simbolic al j. In perioada 8 sept. 195017 febr. 1968 j. au fost desfiintzate shi inlocuite cu regiuni. La reinfiintzarea j. 23 de judetze istorice au fost omise in mod abuziv din Legea nr. 2/1968 (Baia Campulung Ciuc Covurlui Dorohoi Fagarash Falciu Muscel Odorhei Putna Radautzi Ramnicu Sarat Roman Romanatzi Severin Somesh Tarnava Mare Tarnava Mica Tecuci Trei Scaune Turda Tutova Vlashca). In 1999 in Romania existau 41 de judetze shi separat municipiul Bucureshti cu rang de judetz. 2. (In TZara Romaneasca pana in sec. 18) Denumire data carmuitorului unui orash. In Moldova i se spunea sholtuz. 3. (Inv. shi pop.) Judecata.