8 definiții pentru jinduire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
JINDUÍRE, jinduiri, s. f. Faptul de a jindui; dorință intensă, poftă, jinduială. – V. jindui.
JINDUÍRE, jinduiri, s. f. Faptul de a jindui; dorință intensă, poftă, jinduială. – V. jindui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
jinduire sf [At: PISCUPESCU, O. 114 / V: (reg) jân~ / Pl: ~ri / E: jindui] 1 Dorință după ceva Si: jinduială (1), jinduit1 (1). 2 Poftă mare după ceva Si: jinduială (2), jinduit1 (2). 3 (Înv) Invidie.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
JINDUÍRE s. f. Faptul de a jindui; dorință intensă, poftă.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
jânduire sf vz jinduire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
jinduíre (dorință) s. f., g.-d. art. jinduírii; pl. jinduíri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
jinduíre s. f., g.-d. art. jinduírii; pl. jinduíri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
JINDUÍRE s. jind, poftă. (Se uită cu ~ la...)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
JINDUIRE s. jind, poftă. (Se uită cu ~ la...)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
jinduire, jinduirisubstantiv feminin
etimologie:
- jindui DEX '09 MDA2 DEX '98