dexonline

info

12 definiții pentru jefuit (s.n.)

din care

explicative (8)
morfologice (2)
relaționale (2)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JEFUÍT s. n. Faptul de a jefui. – V. jefui.

jefuit¹ sn [At: CREANGĂ, A. 20 / V: jăcu~, jăf~, jăhu~, jecu~, jehu~ / Pl: (rar) ~uri / E: jefui] 1 Prădare. 2 Jaf (1). 3 Jefuire (3). 4 Exploatare. 5 (Imp) Plagiere. 6 Jefuire (6). 7 Devastare.

JEFUÍT s. n. Faptul de a jefui; jefuire, jaf. (Cu pronunțare regională) Se îndreptară spre Pipirig după jăfuit. CREANGĂ, A. 20.

jăcuit¹ sn vz jefuit¹

jăfuit¹ sn vz jefuit¹

jăhuit¹ sn vz jefuit¹

jecuit¹ sn vz jefuit¹

jehuit¹ sn vz jefuit¹

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

jefuít s. n.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

JEFUÍT s. jaf.

JEFUIT s. jaf, jefuire, pradă, prădare, prădat, prădăciune, (livr.) rapt, (înv.) dobîndă, prădășug, răpiciune, răpștire. (Pornit pe ~.)

Intrare: jefuit (s.n.)

jefuit² (s.n.) substantiv neutru

substantiv neutru (N24)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	jefuit	jefuitul jefuitu‑
nominativ-acuzativ	plural	jefuituri	jefuiturile
genitiv-dativ	singular	jefuit	jefuitului
genitiv-dativ	plural	jefuituri	jefuiturilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

jăcuit² (s.n.) substantiv neutru

substantiv neutru (N24)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	jăcuit	jăcuitul jăcuitu‑
nominativ-acuzativ	plural	jăcuituri	jăcuiturile
genitiv-dativ	singular	jăcuit	jăcuitului
genitiv-dativ	plural	jăcuituri	jăcuiturilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

jăfuit² (s.n.) substantiv neutru

substantiv neutru (N24)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	jăfuit	jăfuitul
nominativ-acuzativ	plural	jăfuituri	jăfuiturile
genitiv-dativ	singular	jăfuit	jăfuitului
genitiv-dativ	plural	jăfuituri	jăfuiturilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

jăhuit² (s.n.) substantiv neutru

substantiv neutru (N24)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	jăhuit	jăhuitul
nominativ-acuzativ	plural	jăhuituri	jăhuiturile
genitiv-dativ	singular	jăhuit	jăhuitului
genitiv-dativ	plural	jăhuituri	jăhuiturilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

jecuit² (s.n.) substantiv neutru

substantiv neutru (N24)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	jecuit	jecuitul jecuitu‑
nominativ-acuzativ	plural	jecuituri	jecuiturile
genitiv-dativ	singular	jecuit	jecuitului
genitiv-dativ	plural	jecuituri	jecuiturilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

jehuit² (s.n.) substantiv neutru

substantiv neutru (N24)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	jehuit	jehuitul
nominativ-acuzativ	plural	jehuituri	jehuiturile
genitiv-dativ	singular	jehuit	jehuitului
genitiv-dativ	plural	jehuituri	jehuiturilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

arată variantele

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

jefuit, jefuiturisubstantiv neutru

1. Faptul de a jefui. DEX '09 DLRLC

sinonime: dobândă jaf jefuire pradă prădare prădat prădăciune prădășug rapt răpiciune răpștire
- format_quote cu pronunțare regională Se îndreptară spre Pipirig după jăfuit. CREANGĂ, A. 20. DLRLC
- 1.1. Prădare. MDA2
  
  sinonime: prădare
- 1.2. Jaf. MDA2
  
  sinonime: jaf
- 1.3. Jefuire. MDA2
  
  sinonime: jefuire
- 1.4. Exploatare. MDA2
  
  sinonime: exploatare
- 1.5. impropriu Plagiere. MDA2
  
  sinonime: plagiere
- 1.6. Jefuire. MDA2
  
  sinonime: jefuire
- 1.7. Devastare. MDA2
  
  sinonime: devastare

etimologie:

vezi jefui DEX '09 MDA2

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.