5 definiții pentru răpiciune
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
răpiciune1 sf [At: CORESI, EV. 122 / V: (reg) ~păc~ / Pl: ~ni / E: răpi2 + -ciune] 1 (Îvr) Răpire1 (2). 2 (Fig; ccr) Obiect luat cu forța. 3 (Mun) Om lacom Si: jăcman.
răpiciune2 sn vz răpciune
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
răpicĭúne f. Vechĭ. Răpire. Lucru răpit.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
RĂPICIÚNE s. v. jaf, jefuire, jefuit, pradă, prădare, prădat, prădăciune.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
răpiciune s. v. JAF. JEFUIRE. JEFUIT. PRADĂ. PRĂDARE. PRĂDAT. PRĂDĂCIUNE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: răpiciune
răpiciune substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||