IVEÁLĂ s. f. Ivire. ◊ Expr. A ieși la iveală = a apărea, a se înfățișa; a se descoperi. A scoate (sau a da) la iveală = a da pe față, a face cunoscut, evident; a face să fie văzut; a tipări. – Ivi + suf. -eală.

iveală sf [At: N. COSTIN, LET. II, 96/14 / V: ivală / Pl: iveli / E: ivi + -eală] 1 Înfățișare. 2 Apariție. 3 Scoatere la lumină. 4 Evidențiere. 5 (Îlav) La ~ În fața cuiva. 6 (Îe) A ieși la ~ A apărea. 7 (Îae) A fi publicat. 8 (Îae) A se înfățișa. 9 (Îe) A scoate la ~, a da la ~ A destăinui. 10 (Îae) A scoate din ascunziș.

IVEÁLĂ s. f. (Rar) Ivire. ◊ Expr. A ieși la iveală = a apărea, a se înfățișa; a se descoperi. A scoate (sau a da) la iveală = a da pe față, a face cunoscut, evident; a face să fie văzut; a tipări. – Ivi + suf. -eală.

IVEÁLĂ s. f. (În expr.) A ieși la iveală = a apărea; (despre persoane) a se arăta, a se înfățișa. Dacă mai e ceva bun în tine, să iasă la iveală. DEMETRIUS, C. 68. Ieși, bădiță, la iveală. ȘEZ. VIII 31. A scoate (sau a da) la iveală = a) a da pe față, a face evident. A scoate la iveală... acest mare și definitiv adevăr este datoria tuturor. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 185, 3/2. (Cu pronunțare regională) Ideile nouă au trebuință de cuvinte nouă, dar nevoia trebuia să le deie la ivală. RUSSO, S. 37; b) a face să fie văzut, cunoscut; a arăta (ceva care era ascuns). Nu-l lăsa nicidecum să scoață inelul la iveală. ISPIRESCU, L. 108. (Cu pronunțare regională) Îndată ce am sosit aici, mi-am scos fetele la ivală. ALECSANDRI, T. 132.

IVEÁLĂ f.: A ieși la ~ a deveni cunoscut; a se descoperi. A scoate (sau a da) la ~ a face să devină cunoscut; a descoperi; a dezvălui. /a ivi + suf. ~eală

iveală f. ivire trecătoare, aparițiune.

iveálă f., pl. elĭ (d. a se ivi. V. priveală). Acțiunea de a te ivi. A ĭeși la iveală, a te arăta, a deveni aparent.

ivală sf vz iveală

ivală sf vz iveală

iveálă s. f., g.-d. art. ivélii

iveálă s. f., g.-d. art. ivélii

a scoate la iveală expr. a face cunoscut, a dezvălui, a expune.

a-și scoate nasul la iveală expr. a apărea, a se înfățișa.