ivire sf [At: COD. VOR 160/8 / V: (reg) ighire (inv) iuvire / Pl: ~ri / E: ivi] 1 Scoatere la lumina Si: ivit¹ (1). 2 Punere in evidentza Si: ivit¹ (2). 3 Aducere la cunoshtintza Si: ivit¹ (3). 4 Demonstrare. 5 Aparitzie brusca Si: ivit¹ (5). 6 Aparitzie a cuiva dintro ascunzatoare Si: ivit¹ (6). 7 Deconspirare a ceva tainuit Si: ivit¹ (7). 8 Manifestare. 9 (Inv; ilav) In ~ In vazul tuturor Si: ostentativ.

IVÍRE s. f. Faptul de a se ivi; ieshire la iveala aparitzie. La placuta sa ivire Ies albinele cu miere. ALECSANDRI O. 229. De la ivirea broshurii dlui Dascalescu au trecut vro shase luni. RUSSO O. 84.

ivire f. actziunea de a se ivi aparitziune: la a mea ivire poporul sa m’aclame AL.

ighire sf vz ivire

iuvire sf vz ivire

ivíre s. f. g.d. art. ivírii

ivíre s. f. g.d. art. ivírii

IVÍRE s. 1. v. aparitzie. 2. aparitzie (fig.) geneza incoltzire infiripare nashtere. (Istoria ~ unei idei maretze.)

IVIRE s. 1. aparitzie producere. (~ unui nou fenomen.) 2. aparitzie (fig.) geneza incoltzire infiripare nashtere. (Istoria ~ unei idei maretze.)