APARÍȚIE, apariții, s. f. 1. Faptul de a apărea, de a se arăta privirii; ivire. ♦ Moment ințial al unui proces în curs de dezvoltare. 2. Ieșire de sub tipar a unei cărți, a unui periodic etc.; publicare. – Din fr. apparition, lat. apparitio, -onis.

apariție sf [At: DA / V: ~țiune / Pl: ~ii / E: fr apparition] 1 Arătare (pe neașteptate). 2 Ieșire la lumină. 3 (Spc; d. cărți) Ieșire de sub tipar. 4 Vedenie.

APARÍȚIE, apariții, s. f. 1. Faptul de a apărea, de a se arăta privirii; ivire. ♦ Moment inițial al unui proces în curs de dezvoltare. 2. Ieșire de sub tipar a unei cărți, a unui periodic etc.; publicare. – Din fr. apparition, lat. apparitio, -onis.

APARÍȚIE, apariții, s. f. 1. Faptul de a apărea; ivire. Apariția tatei în mijlocul nostru ne-a zguduit mai mult ca în ziua revederii din gară. SAHIA, N. 59. ◊ Expr. A-și face apariția = a apărea. ♦ Punct inițial al unui proces de dezvoltare; naștere. Numai o dată cu apariția marxismului s-a dezvăluit în mod științific rolul maselor în dezvoltarea societății, în desfășurarea istoriei. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 328, 3/4. 2. Ieșire de sub tipar, publicare. Apariția dicționarului limbii romîne literare contemporane este de mult așteptată. – Pronunțat: -ți-e.

APARÍȚIE, apariții, s. f. 1. Faptul de a apărea; ivire. ◊ Expr. A-și face apariția = a apărea. ♦ Punct inițial al unui proces de dezvoltare. 2. Ieșire de sub tipar; publicare. – Fr. apparition (lat. lit. apparitio, -onis).

APARÍȚIE s.f. 1. Arătare (neașteptată), ivire. ◊ A-și face apariția = a apărea. ♦ Punct de plecare al unui proces, al unui fenomen; naștere. 2. Ieșire de sub tipar; tipărire, publicare. [Gen. -iei, var. aparițiune s.f. / cf. fr. apparition, lat. apparitio].

APARÍȚIE s. f. 1. faptul de a apărea. 2. ieșire de sub tipar; publicare. (< fr. apparition, lat. apparitio)

APARÍȚIE ~i f. 1) v. A APĂREA. 2) Moment inițial al unui proces; naștere. ~a scrisului. 3) Ieșire de sub tipar; publicare. [G.-D. apariției] /<fr. apparition, lat. apparitio, ~onis

aparițiune sf vz apariție

APARIȚIÚNE s.f. v. apariție.

apariți(un)e f. 1. ivirea unui fenomen: aparițiunea unei comete; 2. ieșire la lumină: aparițiunea unei cărți; 3. vedenie, spectru.

*aparițiune f. (lat. apparítio, -ónis). Arătare: aparițiunea uneĭ comete. Ĭeșire la lumină: aparițiunea uneĭ cărțĭ. Spectru, viziune, arătare: aparițiune fantastică. A-țĭ face aparițiunea, a apărea. – Și -íție.

aparíție (-ți-e) s. f., art. aparíția (-ți-a), g.-d. art. aparíției; pl. aparíții, art. aparíțiile (-ți-i-)

aparíție s. f. (sil. -ți-e), art. aparíția (sil. -ți-a), g.-d. art. aparíției; pl. aparíții, art. aparíțiile (sil.-ți-i-)

apariție

APARÍȚIE s. 1. ivire, producere. (~ unui nou fenomen.) 2. ivire, (fig.) geneză, încolțire, înfiripare, naștere. (Istorica ~ a unei idei mărețe.) 3. publicare, tipărire. (După ~ romanului.) 4. v. fantomă.

APARIȚIE s. 1. ivire, producere. (~ unui nou fenomen.) 2. ivire, (fig.) geneză, încolțire, înfiripare, naștere. (Istoria ~ unei idei mărețe.) 3. publicare, tipărire. (După ~ romanului.) 4. (concr.) arătare, duh, fantasmă, fantomă, nălucă, nălucire, năzărire, spectru, spirit, stafie, strigoi, umbră, vedenie, viziune, (înv. și pop.) nălucitură, năzăritură, (pop.) iazmă, moroi, (reg.) arătanie, necurățenie, pater, (Ban.) năhoadă, (Mold. și Bucov.) vidmă, (înv.) vedere, zare.

Apariție ≠ dispariție

A STA LA PÂNDĂ PENTRU A PREVENI APARIȚIA INOPINATĂ A UNEI PERSOANE NEDORITE a sta de șase / de șest, a sta la perghea / de șest, a ține de șase, a ține lacătul / marginea.