publicare sf [At: CR (1830) 226²/40 / Pl: ~cari / E: publica] 1 (Asr) Aducere la cunoshtintza prin tiparire afishare persoane intermediare etc. Si: anuntzare (inv) publicarisire publicatzie (1) publicuire vestire. 2 Aparitzie a unui articol a unei cartzi a unei reviste etc. Si: (inv) publicatzie (2) publicitate (1) tiparire. 3 (Spc) Afishare. 4 (Inv; ccr) Publicatzie (6).

PUBLICÁRE publicari s. f. Actziunea de a publica; tiparire. Se intreprinse publicarea unei foi literare la care conlucram noi totzi care scriam. NEGRUZZI S. I 334.

PUBLICÁRE s.f. Actziunea de a publica shi rezultatul ei; tiparire. [< publica].

*publicatziúne f. (lat. publicátio ónis). Actziunea de a publica (maĭ des: publicare): publicatziunea uneĭ cartzĭ uneĭ informatziunĭ. Anuntzare de strigare in public: publicatziunile ofitzeruluĭ stariĭ civile. Lucru publicat (carte revista ziar): o publicatziune ilustrata. SHi átzie (rus. publikáciĭa).

publicáre (publi) s. f. g.d. art. publicắrii

publicáre s. f. (sil. bli) g.d. art. publicarii; pl. publicari

PUBLICÁRE s. 1. editare imprimare imprimat scoatere tiparire tiparit tragere (inv.) publicarisire publicatzie publicitate tiparie. (~ unui nou tiraj dintro carte.) 2. v. tiparire. 3. v. aparitzie.

PUBLICÁRE s. v. anuntzare imprimat incunoshtintzare inshtiintzare organ periodic publicatzie tiparitura vestire.

PUBLICARE s. 1. editare imprimare imprimat scoatere tiparire tiparit tragere (inv.) publicarisire publicatzie publicitate tiparie. (~ unui nou tiraj dintro carte.) 2. imprimare tipar tiparire. (Bun pentru ~.) 3. aparitzie tiparire. (Dupa ~ romanului.)

publicare s. v. ANUNTZARE. IMPRIMAT. INCUNOSHTINTZARE. INSHTIINTZARE. PERIODIC. PUBLICATZIE. TIPARITURA. VESTIRE.