opțiuni
  • info

9 definiții pentru ispășitor

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ISPĂȘITÓR, -OÁRE, ispășitori, -oare, adj. 1. Care ispășește (o vină, o greșeală); expiator. ◊ Expr. Țap ispășitor = persoană pusă să suporte consecințele pentru greșelile altora. 2. (În credințele religioase) Care contribuie la iertarea păcatelor cuiva. Jertfă ispășitoare. – Ispăși + suf. -tor.

ISPĂȘITÓR, -OÁRE, ispășitori, -oare, adj. 1. Care ispășește (o vină, o greșeală); expiator. ◊ Expr. Țap ispășitor = persoană pusă să suporte consecințele pentru greșelile altora. 2. (În credințele religioase) Care contribuie la iertarea păcatelor cuiva. Jertfă ispășitoare. – Ispăși + suf. -tor.

ispășitor, ~oare [At: DA ms / Pl: ~i, ~oare / E: ispăși + -(i)tor] 1-2 smf, a (Persoană) care ispășește (2). 3 a (Îs) Țap ~ Persoană pusă să suporte consecințele pentru greșelile altora.

ISPĂȘITÓR, -OÁRE, ispășitori, -oare, adj. 1. Care ispășește o vină, o greșeală (a sa sau a altuia); expiator. ◊ Expr. (Familiar) Țap ispășitor = persoană asupra căreia se aruncă greșelile altora. 2. (În concepțiile mistico-religioase) Care contribuie la iertarea, la ispășirea cuiva. Jertfă ispășitoare.

ISPĂȘITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care ispășește o vină sau o greșeală. ◊ Țap ~ persoană asupra căreia se arunca vina pentru o faptă comisă de altcineva. /a ispăși + suf. ~tor

ispășitór, -oáre adj. Care ispășește. Țap ispășitor. V. țap.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ispășitór adj. m., pl. ispășitóri; f. sg. și pl. ispășitoáre

ispășitór adj. m., pl. ispășitóri; f. sg. și pl. ispășitoáre

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ISPĂȘITÓR adj. (livr.) expiator, (înv.) spăsitor.

ISPĂȘITOR adj. (livr.) expiator, (înv.) spăsitor.

Intrare: ispășitor
ispășitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ispășitor
  • ispășitorul
  • ispășitoru‑
  • ispășitoare
  • ispășitoarea
plural
  • ispășitori
  • ispășitorii
  • ispășitoare
  • ispășitoarele
genitiv-dativ singular
  • ispășitor
  • ispășitorului
  • ispășitoare
  • ispășitoarei
plural
  • ispășitori
  • ispășitorilor
  • ispășitoare
  • ispășitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ispășitor, ispășitoareadjectiv

  • 1. Care ispășește (o vină, o greșeală). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: expiator spăsitor
    • chat_bubble Țap ispășitor = persoană pusă să suporte consecințele pentru greșelile altora. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. (În credințele religioase) Care contribuie la iertarea păcatelor cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Jertfă ispășitoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • Ispăși + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.