opțiuni
  • info

15 definiții pentru expiator

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EXPIATÓR, -OÁRE, expiatori, -oare, adj. (Livr.) Care poate șterge, ispăși, răscumpăra o greșeală; ispășitor. [Pr.: -pi-a-] – Din fr. expiatoire, lat. expiatorius.

EXPIATÓR, -OÁRE, expiatori, -oare, adj. (Livr.) Care poate șterge, ispăși, răscumpăra o greșeală; ispășitor. [Pr.: -pi-a-] – Din fr. expiatoire, lat. expiatorius.

expiator, ~oare [At: NEGULICI / V: (înv) ~iu, esp~, (îvr) espiatoriu[1] / P: ~pi-a~ / Pl: ~i, ~oare / E: fr expiateur, lat expiatorius] (Liv) 1 a (Rar) Care poate șterge, ispăși sau răscumpăra o greșeală Si: ispășitor 2 sm (Îvr) Mântuitor.

  1. În original lipsește accentul — LauraGellner

EXPIATÓR, -OẮRE, expiatori, -oare, adj. Care este menit să șteargă, să răscumpere o greșeală; ispășitor. (Atestat în forma espiator) Un singur gînd espiator... să cîștig bani mulți cu sorcova și să dau Nicuții, în fiece dimineață, cîte o plăcintă cu carne. DELAVRANCEA, H. T. 283. – Variantă: (învechit) espiatór, -oáre adj.

EXPIATÓR, -OÁRE adj. (Liv.) Care poate șterge, ispăși o greșeală; ispășitor. [Var. espiator, -oare adj. / < fr. expiatoire, lat. expiatorius].

EXPIATÓR, -OÁRE adj. care poate șterge, ispăși o greșeală. (< fr. expiatoire, lat. expiatorius)

expiator a. și m. care expiază.

espiator, ~oare sm, a vz expiator

espiatoriu sm, a vz expiator

expiatoriu, ~ie a vz expiator

ESPIATÓR, -OÁRE adj. v. expiator.

ESPIATÓR, -OÁRE adj. v. expiator.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

expiatór (livr.) (-pi-a-) adj. m., pl. expiatóri; f. sg. și pl. expiatoáre

expiatór adj. m. (sil. -pi-a-), pl. expiatóri; f. sg. și pl. expiatoáre

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

EXPIATÓR adj. v. ispășitor.

expiator adj. v. ISPĂȘITOR.

Intrare: expiator
expiator adjectiv
  • silabație: ex-pi-a-tor info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • expiator
  • expiatorul
  • expiatoru‑
  • expiatoare
  • expiatoarea
plural
  • expiatori
  • expiatorii
  • expiatoare
  • expiatoarele
genitiv-dativ singular
  • expiator
  • expiatorului
  • expiatoare
  • expiatoarei
plural
  • expiatori
  • expiatorilor
  • expiatoare
  • expiatoarelor
vocativ singular — —
plural — —
espiator adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • espiator
  • espiatorul
  • espiatoru‑
  • espiatoare
  • espiatoarea
plural
  • espiatori
  • espiatorii
  • espiatoare
  • espiatoarele
genitiv-dativ singular
  • espiator
  • espiatorului
  • espiatoare
  • espiatoarei
plural
  • espiatori
  • espiatorilor
  • espiatoare
  • espiatoarelor
vocativ singular — —
plural — —
espiatoriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
expiatoriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

expiator, expiatoareadjectiv

  • 1. livresc Care poate șterge, ispăși, răscumpăra o greșeală. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: ispășitor
    • format_quote Un singur gînd espiator... să cîștig bani mulți cu sorcova și să dau Nicuții, în fiece dimineață, cîte o plăcintă cu carne. DELAVRANCEA, H. T. 283. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.