opțiuni
  • info

8 definiții pentru ispitit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ISPITÍT, -Ă, ispitiți, -te, adj. 1. Ademenit, sedus. 2. (Înv.; despre oameni) Încercat2, experimentat. – V. ispiti.

ISPITÍT, -Ă, ispitiți, -te, adj. 1. Ademenit, sedus. 2. (Înv.; despre oameni) Încercat2, experimentat. – V. ispiti.

ispitit1 sn [At: DA ms / Pl: (rar) ~uri / E: ispiti] 1-13 Ispitire (1-13).

ispitit2, ~ă a [At: COD. VOR. 139/14 / Pl: ~iți, ~e / E: ispiti] 1 Examinat cu atenție Si: cercetat. 2 (Înv) Priceput. 3 (Înv) Descoperit. 4 (Înv) Pus la încercare. 5 (Înv; d. metale) Verificat dacă e bun. 6-7 Îndemnat (spre rău). 8 (Înv) Trecut prin multe încercări. 9 (Bis) Tentat să săvârșească un păcat.

ISPITÍT, -Ă, ispitiți, -te, adj. 1. Ademenit, tentat, momit, sedus, atras. 2. (Învechit) Trecut prin multe încercări sau pus la încercare; încercat; p. ext. experimentat. Cînd era vorba d-a se înființa curtea de casație, mulți din oamenii noștri politici se întrebau unde o să găsim douăzeci de legiști învățați și ispitiți, cu cari să se poată pune în mișcare o asemene înaltă inslituțiune. GHICA, S. XX. ♦ De om încercat, experimentat. Ce vrîstă socoți că poate să aibă căpriorul acesta? Pădurarul se uită cu o căutătură ispitită și-ți răspunde: «unsprezece luni!». NEGRUZZI, S. I 330.

ispitit a. 1. încercat; 2. experimentat: oștean vechiu și ispitit NEGR.

ispitít, -ă adj. Vechĭ. Tentat. Trecut pin multe ispite, încercat, experimentat.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ISPITÍT adj. v. bun, capabil, competent, destoinic, dotat, experimentat, încercat, înzestrat, pregătit, priceput, valoros, versat, vrednic.

ispitit adj. v. BUN. CAPABIL. COMPETENT. DESTOINIC. DOTAT. EXPERIMENTAT. ÎNCERCAT. ÎNZESTRAT. PREGĂTIT. PRICEPUT. VALOROS. VERSAT. VREDNIC.

Intrare: ispitit
ispitit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ispitit
  • ispititul
  • ispititu‑
  • ispitită
  • ispitita
plural
  • ispitiți
  • ispitiții
  • ispitite
  • ispititele
genitiv-dativ singular
  • ispitit
  • ispititului
  • ispitite
  • ispititei
plural
  • ispitiți
  • ispitiților
  • ispitite
  • ispititelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ispitit, ispitităadjectiv

  • 1. Ademenit, momit, sedus. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ademenit momit sedus
  • 2. învechit (Despre oameni) Trecut prin multe încercări sau pus la încercare; încercat (1.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: experimentat încercat
    • format_quote Cînd era vorba d-a se înființa curtea de casație, mulți din oamenii noștri politici se întrebau unde o să găsim douăzeci de legiști învățați și ispitiți, cu cari să se poată pune în mișcare o asemene înaltă inslituțiune. GHICA, S. XX. DLRLC
    • 2.1. De om încercat, experimentat. DLRLC
      • format_quote Ce vrîstă socoți că poate să aibă căpriorul acesta? Pădurarul se uită cu o căutătură ispitită și-ți răspunde: «unsprezece luni!». NEGRUZZI, S. I 330. DLRLC
etimologie:
  • vezi ispiti DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.